Adrian Berinde - Spre stele

Ai plecat spre stele...

O sa imi lipsesti Maestre.

Mi-ai adus multa bucurie in suflet cu melodiile tale.

Ma bucur ca am avut ocazia sa stam de vorba de atatea ori.

Ma bucur ca ne-am cunoscut.

Spuneai odata ... "Daca o iubesti, las-o sa plece"

Dar ai plecat mult prea devreme dintre noi...

Ne vom intalni in cer. 

Suma respectelor, Alydor.

Franc in fata !

De vo cateva zile incoace parca a inebunit lumea. A crescut valoarea francului elvetian de pe la 3.6 lei pana la 4.4 lei. Noi. Cei care au credite in franci au luat-o razna. Pe de o parte ii inteleg. Ca na... ei s-au gandit ca ar fi mai bine sa faca un credit intr-o moneda obscura decat intr-o valuta internationala cum ar fi un euro sau un dolar, plus ca la data semnarii contractului respective francu' asta avea o dobanda mica si o valoare de sub 2 lei. Ce s-a gandit romanu' pai lasa ca le trag eu teapa... Ete ca nu a fost asa, ca francu' asta a crescut ca si cozonacul. Acuma toti aia care si-au facut credite in franci stau si plang si urla in gura mare ca ei nu-s de acord cu cresterea asta. Pai ba nene... soarta. De ce nu ti-ai facut si tu credit in valuta in care iei banu' de la angajator. Ca stii precis ca aia e sigura. Castigi in euro, fa-ti credit in euro. Castigi in lei, fa-ti credit in lei. Simple as that... Valuta are prostul obicei sa creasca sau sa scada. Toti astia cu credite urla in gura mare ca ei vor sa plateasca la rata de schimb de cand au semnat contractul, prin 2007 cand francul era sub 2 lei. No shit Shelock... Si mai ce? Si cam de unde sa se acopere diferenta de curs valutar? Cica sa intervina guvernul. Ca sa ce? Sa acopere diferenta de curs din PIB? Adica diferenta de curs sa fie platita din buget. Adica cum? Tot din banii mei! Tot de pe urma muncii mele. Pai asa nu sunt eu de acord. Ca eu nu muncesc ca sa platesc creditele altora... Ca nu imi convine sa se ia din bugetul de sanatate sau invatamant pentru a plati gafele si prostia altora. Bancile sunt de fapt niste camatari cu acte. Asta se stie. Dar uneori nu ai alta posibilitate.
De ce nu ati facut credit in moneda botswaneza? Ca e mai simplu de calculat. Un leu , aproape doua pulas jumate. Ca asa cica e pluralu de la pula. Si aici ma refer la moneda, nu la prostii. Ca asta si-a pastrat paritatea cat de cat, variatia fiind de cativa bani doar. Pai suna nasol cand vorbesti cu prietenii... Una e sa zici ca ai 50 de franci, alta e sa zici ca ai 500 de pule...pulas, ma scuzati. La cursul actual.
Daca eu ar fi sa imi fac un credit la banca il fac in lei. Ca aia castig. Nu euro, nu franci, nu forinti. Ca sanse sa imi scada salariul, nu sunt. In cel mai rau caz ramane la fel. Dar odata cu vechimea salariul creste. Aia inseamna ca iau mai multi bani. Luand mai multi bani inseamna ca pot sa platesc eventual mai multe rate o data, sau imi raman mai multi bani pentru casa. Sau de cheltuit. Sau de luat jucarii sau alte nebunii pentru pitici.
Asta se intampla cand faci un contract cu banca si iei credit in valuta. Daca creste valuta, atunci creste si rata. Ca tu ca roman amarat esti platit in lei. Banca nu are nici o vina ca valuta aia creste sau scade... Este un risc pe care esti dispus sa ti-l asumi in momentul in care semnezi contractul.
Pe langa asta daca te uiti putin la istoricul cursului valutar al francului se observa o crestere la peste 4 lei undeva prin august 2011. Apoi iar a scazut.
Daca faceati creditul la valoarea de 4 lei si apoi scadea valuta la 2 lei mai cereati sa platiti la rata de schimb de cand ati facut creditul? Nu cred...


Suma respectelor, Alydor

Relatii cu Clientii Ford? Mai bine lipsa...

De curand am facut un upgrade la masinuta si in loc de logan (care incepuse sa ceara bani) am luat un Ford Focus Turnier. Adica combi. Pe romaneste. Masinuta are cam de toate, inclusiv navigatie, dar din pacate doar pentru Europa de Vest, ca masina e din tara vecina si pretina, Jermania. Ca tot are navigatie am zis sa intreb si eu la aia de la Relatii cu Clientii Ford ca ce si ca ca cum, asadar le dau una bucata e-mail:
"Buna ziua
Am achizitionat de curand un Ford Focus 3 Titanium, model care beneficiaza de navigatie inclusa, din pacate fara harta Romaniei.
As dori sa stiu daca exista o harta pentru Romania iar daca raspunsul este afirmativ, as dori sa stiu daca viitoarele update-uri vor trebui platite sau vor fi oferite gratuit."

Dupa 2 zile primesc raspuns de la aia de la Ford:
"Buna ziua,
Va multumim pentru ca ati contactat Centrul Relatii Clienti Ford.
Compania noastra comercializeaza piese si autovehicule prin reteaua dealerilor Ford din Romania. Pentru informatiile solicitate va rugam sa contactati direct un dealer Ford. Lista dealerilor Ford este afisata pe site-ul nostru: www.ford.ro  (Dealeri Ford). De aici va  puteti alege dealerul dorit in functie de locatia dumneavoastra.
Va asiguram de intreaga noastra colaborare, cat si a dealerilor din reteaua Ford.
O zi placuta va dorim!"

Adica ce intreb eu ce raspund ei... Nu ma rabd si dau mail inapoi...
"Stimata doamna
Multumesc pentru raspuns, insa nu acesta este raspunsul pe care il astept. Am pus doua intrebari simple care au un raspuns simplu.
Intrebarea era daca exista o harta pentru Romania. Raspunsul putea fi da sau nu. In cazul in care era negativ, cea de-a doua intrebare si anume "viitoarele actualizari vor trebui platite sau vor fi oferite gratuit" nu mai avea sens. In cazul in care raspunsul primei intrebari era afirmativ, cea de-a doua intrebare avea de asemenea un raspuns simplu da sau nu. Da in cazul in care va trebui sa platesc pentru actualizarile hartii sau nu pentru varianta in care actualizarile vor fi oferite gratuit. 
Mi se pare o nesimtire strigatoare la cer ca in momentul in care vi se solicita o informatie dumneavoastra sa ma trimiteti pana la reprezentanta Ford, asta in secolul XXI (21), in era informatiei. Din moment ce am access la e-mail cu siguranta puteti sa va imaginati ca am acces si la internet si o cautare pe google dupa cuvantul "Ford" imi va releva cu siguranta lista reprezentantelor firmei in Romania. De altfel de pe acel www.ford.ro am luat si adresa de e-mail pe care am utilizat-o pentru a trimite acest e-mail.
Banuiesc ca orice intrebare v-as fi adresat, raspunsul pe care l-as fi primit din partea dumneavoastra ar fi fost din acelasi template.
Va rog respectuos sa imi raspundeti punctual la intrebarea adresata.
In cazul in care nu cunoasteti raspunsul la aceasta intrebare va rog adresati acest e-mail superiorilor dumneavoastra, sau cuiva capabil sa furnizeze un raspuns."

Bineinteles ca dupa 3 zile nu primesc nimic ca si raspuns, drept  urmare dau un mail inapoi
"Revin cu solicitarea unui raspuns oficial, din partea unei persoane competente, cu privire la intrebarile adresate."

Mai trece o zi si se gandesc aia sa raspunda
"Stimate domn,
La comandarea  unei masinii Ford la oricare dealer autorizat Ford din Romania , sistemului de navigatie este livrat cu  un card de navigatie care contine fie Europa de Este fie Europa de Vest,  conform cerintelor clientului.
Cardul de navigatie cu Europa de Est include harta Romaniei (acoperire 99%), este disponibil si poate fi comandat de la orice dealer Ford din Romania.
Ulterior, daca se doreste schimbarea zonei de acoperire, va puteti adresa la un dealer autorizat Ford, care, in functie de dotarea autoturismului D-voastra va poate asista in solutionarea acestei cerinte, putind totodata sa va dea toate informatiile necesare.
Va multumim pentru intelegere si timpul acordat."

Adica ce intreb eu si ce raspund ei... Ca in filmele cu prosti. Ii intreb din nou:
"Multumesc pentru raspunsul partial, as dori sa stiu daca updateurile care vor aparea vor trebui platite sau vor fi oferite gratuit de catre Ford."

Mai trec cateva zile, nu primesc nici un raspuns in scris. Intr-o zi ma suna un agarici cu o voce sictirita si plictisita...
"- Mnaziua de la Ford in legatura cu informatia solicitata. 
- Da, spuneti va rog.
- Cand v-ati luat masina de ce nu v-ati luat cu harta Romaniei?
- Poftim???
- De ce nu v-ati luat si harta Romaniei? (iritat)
- Pentru ca masina am cumparat-o de afara si nu are harta Romaniei
- Pai de ce v-ati luat navigatie daca nu aveti harta?
- Ca asa a venit masina. Puteti sa imi raspundeti la intrebarile puse in e-mail? Sunteti capabil sa dati un raspuns coerent?
- Pai ce raspuns vreti? Daca vreti harta n-aveti decat sa o cumparati.
- Asta am inteles, dar am intrebat si de updateuri?
- Pai ce aveti impresia ca harta e produsa de Ford? Ford are contract cu Tom-Tom si aia fac hartile
- Auzi domnu'? Daca iti iei un telefon cu bluetooth si nu iti merge bluetoothul ce faci? Il cauti pe producatorul modulului sau te duci la producatorul telefonului? Discutia nu mai are rost, nesimirea ta a depasit orice limita. Cum iti permiti sa ma iei pe mine la intrebari de ce nu mi-am luat masina cu diverse dotari? Chiar nu tii rusine?"

Si am inchis... ca nu avea rost sa ma cert cu dobitocul... Mai avea putin si ma lua la bataie prin telefon ca de ce mi-am luat Ford. Nu i-am retinut numele. Nu merita.
Oricum este de apreciat "profesionalismul" alora de la Relatii cu Clientii Ford. Adica una ii intrebi, alta iti raspund, si cand te suna te iau si la rost ca de ce ti-ai luat masina mai desteapta ca el. Ca el e prea prost sa gandesca ce si cum si cand... Am mai avut interactiuni cu Relatii Clienti si la alte firme. Da' astia de la Ford Romania sunt sub orice critica.
Sper sa citeasca si aia de la Ford si poate iau masurile de rigoare, desi slabe sanse. Nu de alta da' nici cu aia de la AutoNovex din Brasov nu mi-e rusine... Te trateaza de parca ti-ar face o favoare ca iti lucreaza la masina. Intamplator am avut nevoie sa fac o verificare la masina. Am zis ca sun la astia de la Ford Brasov. Sun la aia de la Tiriac Auto (a doua reprezentanta Ford in Brasov), nu raspunde nimeni. Si am sunat la diferite ore ale zilei, in zile diferite. Astia de la AutoNovex au si aia un sictir si o scaaaaaarba... Am comandat o piesa de la ei. Cica vine intr-o saptamana. Ghici ce? Nici dupa 2 saptamani piesa nu a ajuns... Ca cica in Germania nu este si a trebuit sa o comande din Anglia. Cred ca au trimis-o cu un little indian cu trotineta. Ca daca o trimiteau cu bicicleta trebuia sa ajunga deja...
O experienta placuta in schimb, am avut-o cu Ford Covasna. Unde am sunat, m-au programat si totul a mers struna, fara complicatii, fara costuri suplimentare, fara taraboi, plus ca am primit un set de suporturi de numere (personalizate cu Auto Bogyo). Stiu ca nu e mult dar gestul conteaza si mai conteaza si modul de tratare al clientilor. Drept urmare am fost si cu fordul sotiei tot la Covasna. 
Concluziile le trageti voi...




Suma respectelor, Alydor

Atat de bine...

Va spuneam cu ceva timp in urma de Adrian Berinde. Cam acu 3 ani de zile. Intre timp, de la lansarea albumului Azil, acest domn nu a stat degeaba, si e pe cale sa scoata cel de-al saptelea album, pe numele lui, "Atat de bine". De acest album am auzit cam acu un an de zile. Si am asteptat, si am tot asteptat... Nimic. Mi-am luat inima in dinti si i-am trimis un e-mail acestui domn intrebandu-l despre starea albumului.. Dupa cateva zile primesc un raspuns. Totul este gata dar... nu sunt sponsori interesati, spera sa fie lansat undeva pe la mijlocul verii. A mai trecut ceva timp si tot nu a aparut. Mai trimit un mail. Primesc raspuns, aceiasi situatie. Din pacate se pare ca "Berinde nu se vinde ca si Guta si Salam". Cautand pe youtube gasesc tot mai multe piese semnate Adrian Berinde. Cand credeam ca Adrian Berinde nu mai poate sa ma surprinda cu nimic, iote... albumul "Atat de bine", trimis pe e-mail chiar de catre autor, urmat apoi de un telefon de la acelasi Adrian Berinde. Am incercat si am luat si eu legatura cu diverse firme "cu greutate" intreband daca ar fi dispuse sa se implice in sponsorizarea acestui eveniment. Nu o sa dau numele firmelor... pentru ca nu merita. Le-as face reclama. Si nu merita nici macar pomenite. Raspunsul (din partea celor care s-au obosit sa faca acest lucru) a fost unul standard. "Banii alocati pentru sponorizari pe anul acesta deja au fost distribuiti. Ne pare rau, alta data". Si aici vorbesc de firme care au profit de ordinul sutelor de mii de euro, anual. In fine... Nu conteaza asta. Conteaza albumul. Ca despre el vreau sa va vorbesc.
Fiecare nou album al lui Adrian Berinde a fost mai bun ca precedentul. Nici acesta nu dezamageste. In cele 11 piese se regasesc aproape 54 de minute de muzica. Totul incepe cu niste "Nisip de fum", in timp ce "Am lasat in spate", undeva foarte "Aproape de timp", "Buzunarul cu vremi". Dupa toate astea te trezesti "Dimineata",intrebandu-te daca "Mai esti". Nu iti vine sa crezi ca poti sa te simti "Atat de bine".Totul incepe si se termina cand  "Celalalt"  simte ca norii merg cum bate vântul,
iar noi n-om mai fi la fel, "Doar altfel"... cum altfel? Lasi totul "Dupa tine", iar eu ma scufund in "Cerneala ochilor tai". Fiecare album surprinde prin versuri, linie melodica, surprinde prin noutate. Surpriza acestui album este data de melodia care nu credeam sa o vad vreodata pe un album si anume "Cerneala ochilor tai", piesa de care am vorbit si alta data.


In continuare eu caut firme dispuse sa investeasca in acest proiect, pentru ca cred ca acest album si acest artist merita. Din pacate in goana după audienta si castig facil, putine sunt institutiile care sa mai sustina muzica si creatorii originali, care nu merg cu valul consumismului muzical si care nu urmaresc prin arta lor faimă  si bani, ci comunicarea unor emotii puternice si a unor convingeri profunde. 


"Te-am furat pe ascuns, precum furi o secundă,
Înainte ca moartea să ne nască din nou,
Dinainte să ştiu că iubirea-i rotundă,
Că-i o singură dată şi-i venită cadou."






Suma respectelor, Alydor

Bulgaria si televiziunile

Am fo' din nou in concediu. Tot in Bulgaria si tot in Albena. Ca acu doi ani. Dupa patania de acu doi ani cand am plecat la 4 dimineata si am ajuns acolo la 11 si a trebuit sa stau pana la 2 pentru cazare ca mai repede n-au vrut sa ne cazeze, am decis sa plec mai tarziu. Adica pe la 6. Ca am socotit ca mai fac si o pauza pe drum, pentru diverse activitati fiziologice necesare piticotilor din dotare. Zis si facut. Traseul a fost Brasov-Ploiesti-Constanta-Albena si retur. Ploiesti-Constanta l-am facut pe autostrada cu mica pauza pe ocolitoarea Bucurestiului. Faina autostrada aia de la Ploiesti incolo. Semne pe margine care iti spuneau ca in 3000-2000-1000-500 de metri urmeaza parcare. Parcare care nu exista. Sau mai erau semne care te anuntau de posturi telefonice de SOS. Care nici alea nu exista. Deocamdata. La fiecare pod cineva tinuse neaparat sa ma anunte ca "Basarabia e Romania". Poate in capul lui bolnav. Ca pe aia de acolo ii doare-n cot si rect de romani. Dar sa nu o luam pe strazi laturalnice. Dupa cum ziceam am mers pana la Constanta pe autostrada. Plictisitor al naibii. Am plecat de acasa cu juma de rezervor. Cand am iesit de pe autostrada in Constanta mi s-a aprins beculetul. Ala de combustibil. Opresc la intrare in Mangalia sa bag motorina. Fac plinul si ma duc la casa sa achit. 404 lei. Noi. Intru sa platestc. Inauntru o tanti la casa. Si inca 7 oameni care asteptau sa plateasca. Nu stiu care a fost idiotu' care organizat chestia asta. Am stat vo 10 minute pana mi-a venit randul. In masina piticotii se fiersesera. Noroc cu desenele animate ca le-a mai trecut timpul repede. O luam din nou la drum. Ajungem in vama. Coada. Asta e... Ma asez la rand. In spatele meu se mai aseaza cativa. Bineinteles ca trebuiau sa fie si cativa melteni care sa taie coada.... ca ei e prea importanti ca sa stea la rand cu prostimea... Ghinionul lor ca din fata veneau neste masini. Si degeaba au incercat sa se bage in fata unuia si altuia ca nu prea le-a reusit, ca nu i-a lasat nimeni. Au trebuit sa dea in spate pana in capatul coloanei care intre timp mai crescuse cu cateva zeci de masini. Soarta... Trecem de vama fara probleme, intram pe teritoriul bulgaresc. Prima oprire la vigneta. Ca e musai. Fara sa stau pe ganduri iau una de 7 zile. Trec drumul si schimb si 200 de lei in 82 de leva. Cum nu ne grabeam am luat-o incet la drum. Cu viteza legala. Nu mai tare nu mai incet. Ca nu e bine sa te pui cu pulitaiu bulgar. Ajungem la hotel. 13.30. Din ce stiam astia nu cazeaza inainte de ora 14. Da' am zis ca hai sa incerc. Ma duc la receptie ii prezint la tanti d'acolo actele si ... surpriza. Imi da cheile. Iau piticotii si directia in camera. Am urcat bagajele in camera si am parcat piticii, ca erau rupti de somn si oboseala. Au adormit instantaneu. Mai spre dupa-masa am iesit la plaja. Apa calda, plaja aproape de hotel, soarele fierbinte. Plaja curata. Pentru racorire am purces la imersiunea in apa a propriilor corpuri. Dragos mai timid cu intratul in apa. Vladut in schimb... de abia puteam sa il tin ca era in stare sa mearga pana la geamandura. Asta desi un val l-a pus in fund si urmatorul l-a dat peste cap si a iesit abia respirand...Zici ca el era viteazul vitejilor. Ne-am racorit, am mai stat la soare, a trecut timpul si ne-am intors la hotel sa mancam si noi ceva de cina. Mancare buna si multa. Auzisem inainte sa plec tot felul de istorii de pe la prostteve. Ca e mizerie pe plaja, ca mancarea e proasta si veche, ca in hotel e mizerie si serviciile proaste... Bine... eu de ceva vreme m-am invatat sa nu mai bag in seama tot ce abereaza prosttevistii. Mi s-a confirmat din nou. Plaja era curata, mancarea buna si proaspata, multe fructe, camera curata si mare. Prosoapele din camera ne-au fost schimbate in fiecare zi. Camera avea cam 6 pe 3. A fost cineva in Tenerife acu doi ani si in Grecia anul acesta si cand s-au intors acasa au exclamat :"Maaaaaaaaama ce mare e holul". Si asta dupa ce au stat la hotel de 4 stele, unde camera masura 2 x 3 si paturile pentru copii erau suprapuse. Bineinteles ca in Bulgaria  s-a gasit una la care nu ii convenea nimic sa comenteze... "E inadmisibil sa stai la coada pentru 4 clatite. ". Coada era formata ea si din inca 2 oameni din fata ei. Imi venea sa ii zic vo doua da' m-am abtinut... Oricum in cele 7 zile cat am stat acolo am avut timp sa invat pe de rost playlistul lor. Aveau o singura caseta cred, cu hiturile din 1980. Daca n-am ascultat la Toto Cutugno, Gipsy Kings, Richi e Poweri... de mi-a iesit pe nas... Stiam pe de rost piesele si ordinea lor.. E frumos sa iti aduci aminte de ele. O data... da' nu in fiecare zi de 3 ori timp de o saptamana!

A doua zi pe plaja au navalit niste top-modele, care spre disperarea barbatilor existenti s-au gandit sa faca plaja topless. De ce spre disperarea barbatilor? Pai era top modele din anii 1970. Adica pe atunci aveau 20 de ani... Ceea ce cam spune totul.
Piticii au descoperit pe plaja un loc de joaca si si-au petrecut tota ziua acolo. Zici ca ei erau stapani pe locul de joaca. Doar ii auzeai :
-Capitane Gadutz! Ai ascuns comoara?
-Da capitane Gagosh, am pus-o bine!
-Bine gandit capitane Gadutz.
Bineinteles ca discutia in cauza avea loc cu un piticot in varful locului de joaca si celalalt piticot in capatul diametral opus. Ca trebuia sa auda toata plaja...
Dupa-masa, pana dormeau piticii profitam de timpul liber si stateam la piscina. Am facut vreo 20 de ture de bazin. Pe barca. Ca nu ma tineau balamalele altfel.Am luat barca piticilor, m-am asezat in ea si da-i la vaslit cu mana...
Seara de obicei ieseam la plimbare si dadeam piticotii in diverese varii chestii. Intr-una din plimbari am vazut un Pejo 206 decapotabil si dacapotat. Se uita Dragos la masina... se uita la mine... se uita iar la masina si in cele din urma nu mai rezista si intreaba:
-Tati, masina aia e in regula?
-Da piticot, este.
-Pai arata ca si cum nu e terminata...
No comment.
Una peste alta piticii au fost foarte extaziati de mare, de nisip, de locurile de joaca si mai ales de chestiile in care se puteau da si invarti. I-am dus intr-o seara pe un tobogan pneumatic, trebuiau sa se urce pana sus si de acolo sa isi dea drumul.  15 minute cat au avut invoire s-au urcat si au coborat intr-o veselie. Se aruncau in cap, se buseau de toate alea...Au iesit de acolo uzi leoarca. I-am echipat repede si directia hotel.
Cand sa plecam imi trece mie prin cap sa ma uit la vigneta. Expirase cu o zi inainte. Intreb la receptie de unde pot sa iau una. Ca n-aveam chef de amenzi. Imi explica tanti ca la orice statie peco. Superb. Vazusem o statie d'asta inainte de intrarea in statiune. Platesc taxa de parcare pentru statiune, imi iau pasapoartele piticilor si directia spre casa. Ajung la benzinaria cu pricina, o intreb pe aia de vigneta. In engleza. Raspunsul: "A do no, a do no". Ii fac la aia semne, ii spun la aia cu accent bulgaresc ce vreau, aia o tinea una si buna: "A do no, a do no". Injur printre dinti si ies din benzinarie. Ma uit pe gps cat mai e pana la urmatoarea statie peco.. 8 kilometri. Cam mult.. Asta e. Nu puteam sa stau in benzinarie si sa astept ... ce? Ajung in urmatoarea, acelasi scenariu. In drumul spre casa treceam si pe langa Balcic. Daca tot sunt asa aproape e pacat sa nu intru sa vad gradina botanica si castelul. Zis si facut. Intram in Balcic, ajung in parcare. 2 leva pe ora. Plata la sfarsit. Intram, vedem, vizitam, facem poze cu iola. Iola cactusi, iola cascada, iola capela, iola castel, etc. Ratacind prin gradina botanica am ajuns la o alta iesire si parcare. Ne invartim pe acolo si din intamplare aud si preturile. 5 leva pe ora. Adica "putin" mai scump decat dincolo... Bineinteles ca si acolo au navalit meltenii. Merita sa ii vezi ce mandrii fac ei poze cu ditai tableta de 10 inch... Ajungem la iesirea din parc, cumparam magneteii de rigoare pentru frigider/centrala. Intreb din nou de vigneta. Acelasi raspuns... parca erau posedati. Imi bag picioarele si asta e. Vad eu ce fac daca ma opreste. Sper sa nu ma opreasca. Am avut noroc. Nu m-a oprit nimeni. Intram inapoi in tara. Pe autostrada tot felul de specimene. Unii care circulau doar pe banda a doua indiferent ca mergeau cu 90 sau 120, altii care aveau aprinse toate becurile, farurile si proiectoarele de ceata. Desi afara era soarele sus si senin pe o raza de 150 de kilometri. Se termina autostrada si imi vine proasta idee sa o iau pe centura Bucurestiului. Cei 13.6 kilometri i-am facut in 40 de minute. Scap de centura, intru pe autostrada care duce la Ploiesti, si de acolo spre Brasov. In drumul spre Brasov mi-a fost dat sa intalnesc cel putin 10 soferi de linie dreapta. Adica d'aia care daca e linie dreapta o calca la maxim iar la prima curba, oricat de usoara ar fi ea, sa calce pe frana pana aproape opresc masina...
Ce mi-a placut la ei este ca aveai net la tot pasul. Pe plaja, in parc, la piscina, la bar... Plateai 2 leva pe 24 de ore si aveai net. Destepti rau bulgarii astia. Stiu sa faca bani din orice. Aveai la marginea plajei tot felul de chioscuri cu diverse de-a macatului sau bautului, nu venea nimeni sa te bazaie la cap cu "porumbelu' cu sarica". Plus parcuri. La fiecare 100 de metri, loc de joaca pentru copii.
Intr-una din seri...tambalau mare afara. Ies si eu ca babele la poarta. O trupa de majorete cu fanfara dupa ele. Mi-a fost dat sa aud "The final countdown" pe muzica de fanfara. Genial!!! La modul cel mai serios.
Una peste alta a fost bine. Oricat au incercat televiziunile sa huleasca Bulgaria. Ce si-or fi zis.. daca aruncam cu noroi in bulgari, si le facem reclama proasta, nu mai merg romanii acolo pe litoral si stau in tara. Ete teapa. Ca majoritatea si-au luat biletele inainte sa ii apuce pe ei harnicia si denigrarea. Si romanul merge si mai departe de Bulgaria ca sa scape de cocalareala din Mamaia si jegul si serviciile din statiunile de la noi...

Suma respectelor, Alydor

Adio Anglia...

In cele din urma am plecat de la hotel. Oricum pentru mine englezii raman o natiune din alta lume. Mult prea ciudati. Au chestii care le au bine gandite, au unele chestii care sunt gandite cu partile moi ale corpului. Prizele de exemplu sunt gandite bine. Pentru securitatea ta. Adica daca nu impingi puta aia de la impamantare nu poti sa bagi nimic in priza. Ceea ce reduce riscul de curentare pentru copii. Robinetele de apa raman in continuare un mister. Sunt amabili dar doar atat. Spuneam mai devreme despre "frumusetea" femeilor. Cand mergeam spre Nottingham tocmai vorbeam despre asta cu colegii. La un moment dat pe culoar trecea o domnisorica pe la 30 de ani dragutica. Atunci si-a gasit si tanti sa treaca tocmai pentru a imi confirma exceptia de la regula. Colegul meu isi pusese geanta putin in drum. Fiind bagajul putin in drum ea nu prea putea sa treaca, asa ca al meu coleg a tras-o putin spre interior pentru a-i face loc. Tipa i-a raspuns in cea mai pura fraceza "Merci". Q.E.D.
Aici vezi pe toata lumea de la mic la mare cu smartfonu' in mana. De la pitici de 7-8 ani pana la cei de 60-70. De la maturatorul de strada pana la CEO-ul companiei. Toti butoneaza intr-una smartfoanele. Ca e iPhone ca e Samsung sau HTC. Sunt curios ce fete ar face cocalarii de la noi daca ar vedea maturatorul de strada cu iPhone 4s sau Samsung S4. Astia fie citesc stirile fie asculta muzica. Nu tin telefonul doar pentru a il expune pe masa la terasa. La ei e ceva normal sa fii la costum, cravata si casti cu Beats by Dr.Dre pe urechi. Am vazut zilele astea o asiatica din asta juma' de buletin cu un ditai Samsung Mega in mana. Pentru cine nu stie ala are ecranul de 6.3 inch ~ 16 cm. Si eu imi faceam probleme ca Galaxy Note II la 5.5 inch este mare... Am ajuns la gara. Ne uitam pe panouri. Pleaca de la linia 4. Hai catre linia 4. Ajungem acolo... surpriza. Peronul impartit in doua. 4a si 4b. No drace... Intrebam. Ca e pe gratis. Ne lamureste nenea ca suntem pe peronul care trebuie. La astia peronul pana la jumatate e o litera si apoi de la jumatate a alta litera. Ca sunt trenuri care ajung in gara si apoi se rup in doua. Unu pleaca cea si altul pleaca hais. Daca nu esti atent... ai cam pus-o. Te urci in trenul care pleaca in directia opusa... Drumul pana la St.Pancras a decurs fara probleme. Atata doar ca la fiecare statie tanti aia anunta "You are now on Piccadilly line". 19 statii, de la King's Cross pana la Heathrow. Devine enervanta la un moment-dat. Ajungem noi in aeroport cu ceva timp mai devreme. Cam 2 ore inainte de check-in. Asta e... Mai bine mai devreme cu 2 ore decat la 5 minute dupa ce a plecat. Stam noi afara, mai o poveste, mai una-alta. Ma loveste setea. Da' rau de tot. Las bagajul in grija colegilor si ma duc in prospectarea locului. Gasesc sus la etaj un magazin cu racoritoare. Ma uit la pret. 1.6 lire o sticla de apa minerala. De jumate. Inghit in sec si scot banu'. Asta e... Cand ajung la casa mai imi invart ochii prin magazin si ghici ce? Vad o carte. Dan Brown "Inferno". Asta tre sa fie noua imi zic eu. Ma uit in interior, 2013. Pun mana pe telefon si sun in tara. Pe prietena de care va ziceam data trecuta. O ai? Nu. N-am auzit de ea. Pai nu aveai cum ca abia acu o luna a fost lansata un US si la noi inca nu se aude nimic de ea. Va apare abia in august. O iau? Normal ca da... Nu mai stau pe ganduri si tup cu cartea pe tejgheaua lui tanti. Ies afara si mai stam la o poveste, la una alta se face timpul de check-in. Ne predam bagajele si mergem si noi sa mai cascam gura prin duty-free. Ca de cumparat era imposibil sa te apropii de preturi. Un adaptor de priza care il gaseai in magazin cu o lira, aici era 9.99. Lire. Ca sa simti ca traiesti. Am zis pas... Am gasit o esarfa, matase... 50 de lire... reducere de la 80. Avionul pleca la 18.10. Noi am facut check-in-ul la 16.10. Poarta de imbarcare se deschidea la 17.10. Adica mai aveam timp. Mai cascam ochii si gasesc in magazin un portofel. De vanzare, nu pe jos. Ma uit la el, frumusel. Piele. Finut lucrat. Ma uit la pret si ma apuca sughitu. 150 de lire. Io am inteles ca portofelul trebuie sa iti tina banii, nu sa ii faca praf. Adica totusi... 150 de lire sunt ceva bani. Am zis pas... Terminam window-shoppingul si ne punem si noi pe o banca sa asteptam sa se deschida poarta de imbarcare. Trece timpul, se face ora de imbarcare, hai sa o luam la papuc spre poarta. Ajungem in cele din urma in avion. Se pregateste pilotul sa decoleze. In fata mea, pe scaun, doua babe. Pilotul saracu astepta ok-ul de la turn. In lateralul nostru alte avioane. Ele treceau noi stateam. Incep babele "uite-l si pe nesimtitu' ala, se baga in fata noastra. Noi am ajuns inaintea lui aici". Initial am crezut ca glumesc. Dar nu glumeau deloc. Mai stam, mai trece un avion, apare altul. Baba revoltata rau. "Cum e posibil ca noi sa stam aici ca prostii si astia sa se bage in fata noastra? Pilotul asta ce face? De ce nu intra in fata lui?" In cele din urma decolam, se linistesc babele. Pentru moment. Nu ajungem la 6000 de metri ca iar incep. "Da mancare nu ne dau? Sau macar o cafea? Ce mai asteapta?" Ia-am zis din spate sa aiba rabdare ca nu o lasa compania aeriana sa moara de inanitie. O sa vina si mancarea si cafeaua. Se potolesc. Finnaly. Ajungem in tara. Zbor lin, aterizare usoara. Asteptam bagajele. Imi recuperez si eu trollerul. Il iau de toarta si ceva nu mi se pare in clar. Ma uit la el mai bine. Manerul era rupt, si materialul sfasiat pe lateral. Imi creste tensiunea si ma apuca dracii. Intreb unde e biroul de reclamatii, ajung acolo ii explic la tanti ce si cum. Tanti se uita, constata, scrie o foaie si imi da doua foi. Una era nota de constatare, pe cealalta era locul unde trebuie sa depun cererea. Ma uit, numar de fax. O intreb pe tanti daca astia nu au si un e-mail ceva... Pai ca nu ca biroul e la mama dracu taman in Germania. Ca in Romania nu au. Bai nene... Suntem in era internetului. Adica ai internet pe strada, in tren, pe buda. Cum e posibil in 2013 sa nu ai tu o adresa de mail pentru asa ceva? Si te mai si lauzi ca esti ditai compania aviatica... Cica am 30 de zile la dispozitie ca sa depun plangerea. Cat am calatorit cu Tarom-ul nu am avut probleme. Renumita British Airways se pare ca a reusit sa imi distruga trollerul. Bravos natiune britanica. Incep sa ma simt mandru ca sunt Roman...

Suma respectelor, Alydor

In cautarea lui Robin Hood (partea a doua)

Duminica dimineata ma trezeste prietenul meu cu noaptea-n cap. Adica pe la 6 jumate. Eu chior de somn si rupt de oboseala dupa ce am batut sambata Londra il intreb ce viata mea vrea la ora aia. Pai cica sa mergem in Bowl. Unde ma?? Nu imi ardea mie de sport la ora 6 jumate da' na.. daca omu zice ca tre sa mergem... mergem.  Bowl asta dupa cum am aflat eu mai tarziu e un teren de .. bowl. Ma bag la baie, imi ascut dintisorii, dau cu apa pe fata. Ma uit la chiuveta. In stanga era robinetul de apa calda, in dreapta ala de apa rece. Adica robinet cu tot ce trebuie separat. Daca pe unul venea apa fierbinte si pe unul rece asta era... faceai ture intre cele doua robinete... Termin eu cu spalatul si primenitul si hai sa ii fac pe plac si sa mergem in Bowl. Cand colo ce sa vezi. Bowl asta e un fel de "Oser" de pe la noi. Adica targ. Gaseai si noi si vechi si bune si rele. De exemplu LCD de 86 de cm pe la 15 lire. Combine muzicale pe la 5-10 lire. Nevasta prietenului si-a gasit o geaca, nou-nouta cu 4 lire. Tot felul de ciudati si ciudatenii. Plimbandu-ma eu pe acolo gasesc un cleste de "pop-nituri" la 6 lire. Ma mai uit o data. La noi in tara pretul este de la 120 de ron pana la 160. Sau cel putin asa era ultima data. Fac eu o socoteala scurta, 6 ori 5 face 30. Adica un sfert de pret fata de cat e la noi. Nu mai stau pe ganduri si scot banul. Pun mana pe cleste si mai sa-mi-l dau peste picioare. Greu nene... Facut din metal sanatos. Ne mai invartim noi pe acolo si gasesc niste carti. Imi sare in ochi "Dan Brown". Stiam ca cea mai buna prietena a mea e moarta dupa cartile lui nenea asta. Da' nu stiam exact ce are si ce nu are. Pun mana si o sun. Nu raspunde... O mai sun eu de cateva ori... degeaba. Ei.. lasa ca ma suna ea cand vede. Mai dam noi o tura si ma suna. Ii explic ce am gasit si daca vrea. Pai cat costa? Pai juma de lira. Ok, vreau si eu "Fortareata Digitala" Ca doar aia nu o am. Se rezolva! Ajungem noi la carti si il aud pe Gogu urland cat il tineau bojocii... 3 carti la o lira. Hai ca-i bine. Scormonesc eu dupa carte, o gasesc. Sotia prietenului, ca vrea sa isi ia si ea ceva. Gasese si ea "Ingeri si demoni" de acelasi autor. 2 carti o lira, 3 carti tot o lira. Pai hai sa mai caut o carte... Mai caut si dau peste "A Royal Duty" de Paul Burrell. O iau si pe asta, ii dau omului o lira pe toate 3 si valea spre statia de autobuz ca era tarziu si mie la 11.50 imi pleca autobuzul spre Nottingham din Milton Keynes. Pe la 2 jumate ajung si eu la hotel.Jury's Inn. Fac si eu un dus ca tot omul si ma gandesc sa mai dau o tura prin oras. Ca mai vazusem ceva de pozat. Iau aparatul in spinare si da-i inainte. Ies din hotel si vazusem eu undeva o moara de vant. De langa hotel se vedea unde era situata. Fac un calcul sa vad pe unde tre sa o iau. Logic, drumul cel mai scurt intre doua puncte e linia dreapta. Problema era ca trebuia sa trec inot un lac, sa ma catar pe niste ziduri, sa trec printr-o padure. Nu sunt fat-frumos si nici zmeul cel rau ca sa fac asta. Asa ca am luat-o si eu ca omul pe drum. Se pare ca nu mi-am pierdut simtul orientarii in spatiu si cam in 15 minute am ajuns la respectiva moara. Cand ajung de fapt realizez ca era muzeu. Si anume muzeul de stiinta. Bineinteles inchis... Ca doar era 4 fara 10. Ma uit prin gard si vad un Gogu care lucra acolo... Il intreb ce si cum... Pai ultimul tur a fost acu 5 minute... Maine. Asta e! Mai dau eu niste ture, mai jos, mai sus, mai fac niste poze...Mai jos gasesc o tablita care imi spune ca asta e ultima si singura moara de vant functionala. Frumos din partea lor ca au intretinut minunatia asta. Mai trag doua cadre si o iau din nou la papuc spre centru. Vazusem eu niste turle de biserica care imi faceau cu ochiul. Ajung la prima din ele, frumos aranjata, intretinuta, vitralii toate alea... Dau sa intru... In curte mese si scaune asezate. Zic... Hopa... aici e nunta sau ceva festivitate. Ma pun pe un scaun sa imi trag sufletul si apare o tantita... Cam dezbracata pentru biserica dar... na... cine sunt eu sa ii judec pe oameni? Intru si imi pica fata... la propriu. O sa ziceti ca nu-s chiar cu toate tiglele pe casa, (ceea ce nu ar fi total fals) dar am intrat in biserica, am cerut o bere, am fost servit si apoi am iesit in curte sa o savurez... Biserica respectiva de fapt nu mai era biserica... A fost inchisa in urma cu 15 ani si in locul ei s-a deschis... bar. Asa se explica goliciunea domnitei de mai devreme. Pe dinauntru arata impecabil, vitralii frumoase, lumini, nebunie... ce mai. In partea stanga cum intrai trona barul. Mare si luminos cu dozatorul de bere la vedere. Ies afara cu berea in mana, ma asez la o masa. La o alta masa alte 2 tantite cu niste vizichi si tigara in mana. Destepti rau englezoii astia. Adica de ce sa demolezi o cladire si sa construiesti alta cand poti sa o refolosesti asa cum e ea. O minima investitie si gata barul. Termin berea si cand sa ies imi sare in ochi denumirea "Pitcher & Piano". O iau pe strada in sus spre cea de-a doua biserica.Deja ma asteptam la orice. Inclusiv sa gasesc un bar de striptis. Dar nu a fost sa fie... Cea de-a doua spre care ma indreptam era chiar biserica St. Mary the Virgin. Intru in curte, dau un tur de jur imprejurul bisericii. Dinauntru se auzea muzica de orga. Bingo. In sfarsit ceva ce pot sa vizitez. Dau sa intru pe usa, incuiata. Mai incerc vo 2 usi, idem. Pe iarba, langa biserica stateau 2 tinerici. Ma duc la ele si le intreb pe unde se intra inauntru. Se uita la mine ca la martieni. Pai noi doar stam la soare aici.. nu stim. Bun asa! Mai dau o tura de biserica si vad mare scris ca se intra pe laterala. Gasesc intrarea cu pricina, dau sa intru. Inchis. Intre orele si orele se poate vizita sau cand e slujba de la la ora la ora. Nu era nici intre orele si orele si nici slujba de la ora la ora. Desi inanutru se auzea muzica de orga. Mai stau eu prin zona, poate-poate. Neah... Nimic. Drept pentru care hotarasc sa o iau din nou la pas. Vazusem eu ca pe langa hotel este un rau. Care avea amenajat pe langa el loc de promenada. Loc doar bun de pozat. Coborand pe drum in jos deodata un Rashid cu un taxi il agata pe un papuas pe bicicleta. Nu l-a troznit doar l-a frecat putin cu masina, cert e ca papuasul se aduna de pe jos. Nu cred ca a durat un minut si deja aterizase politia langa ei. Eficienti rau Garcea la astia. Nu au stat la discutii, ce s-a intamplat, varianta fiecaruia un minut fiecare si hop in masina si la sectie cu ei. Ajung la rau si o iau frumos in sus. Raul de care zic nu are mai mult de 4 metri latime. Cert este ca este navigabil. Adica am vazut nu mai putin de 4 barci pe el. Din ce am inteles omuletii astia traiesc acolo. Adica cum stau eu la casa asa stau astia in barca. Cu ocazia asta am avut si norocul sa vad o ecluza. Ca pe raul cu pricina se afla si asa ceva. Mai dau ce mai dau din bascheti si hotarasc ca e vremea sa ma intorc la hotel. Nu de alta dar a fost o zi lunga. Miercuri seara primesc un plic pe sub usa. Din partea conducerii hotelului. Cum ca sunt ceva probleme cu plata si ca ar aprecia daca as cobora sa rezolvam. Ma imbrac si cobor.La receptie o copilita la 23-24 de ani. Dragutica. Ceva nu e in clar. S-a lamurit imediat ce i-am vazut ecusonul Anna Wilczewski. Poloneza. Nu ma puneti sa ii pronunt numele de familie ca imi imbogatesc dentistul. Ii esplic la tanti ca ce si ca cum.... Pai ca stiti ca plata a fost refuzata. Ce ma? Si imi aduc aminte de prima seara cand am ajuns la hotel. Ca am bagat cardul, mi-a cerut pin-ul si desi am bagat pin-ul corect mi-a dat eroare. A incercat Gogu de la receptie in alt aparat si a mers fara probleme. Cand am mai incercat sa platesc cu cardul prin magazine mi-a zis de la inceput ca pin locked. Desi bani din bancomat am putut sa scot. Cardul de la BCR. De rahat. Oare ce scuze de 2 bani o sa gaseasca ametitii astia de la BCR cand o sa le spun ca nu le merge porcaria de card in UK? Eu fiind baiat prevazator am scos din Milton Keynes de la bancomat cati bani credeam eu ca mai am pe card. Vo 450 de lire. Ii zic la tanti ca ok, am inteles ca nu mai pot lua alti bani de pe card dar as vrea ca diferenta pana la 750 de lire sa o platesc cash. E ok? Pai nush ca tre sa vb cu manangerul. Go, speak and get back. Nu dureaza mult, se intoarce. Pai ca nu prea e ok dar nu are ce face si tre sa imi accepte plata cash. Si mai bine. Cat tre sa platesc? Pai 250 de lire. Ok. Ia d'acia. I-am numarat frumos banii. Pai ca mai aveti de plata pe langa asta si haleala. 7 lire pe masa ori 12 mese. Ii explic ca e aproape bine. Cu singura modificare ce nu sunt 12 mese ci doar 10. Ca eu in we n-am fost in zona. Am fost la mama dracu' la 200 de mile de Nottingham. Pai ca nu, ca car ca mar ca la ea asa apare... Femeie, eu am vorbit cu colegii matale si le-am zis la vreo trei dintre ei ca eu sambata si duminica nu o sa fiu aici. Deci nu am de ce sa iti platesc mancarea. Daca vrei facem altfel. Imi platesti tu biletele pana la Milton Keynes si Londra si retur, plus plata de la bus-ul din Londra si iti platesc eu alea 14 lire pe mancare. Ce zici? Pai ca nu, ca sa vorbesc cu sefu'. Go ! Ce mai astepti? Se intoarce aia, ca da ca ma scuzati ca aveti dreptate... Oi fi eu roman da' nu-s tigan. Ii zic ca vreau factura pe firma. Da, da cum sa nu. Imi scoate factura. Pe numele meu, pe adresa firmei si tara... United Kindom. Ii explic ca nu e bine. Si ii dau datele. Pe datele astea faci factura. Erted? Yes. Butoneaza ce butoneaza, o scoate din nou. O iau, o citesc din nou gresita. I-au trebuit nici mai mult nici mai putin de 6 (sase) facturi pana a nimerit-o pe aia buna. E greu a dracu sa scrii dupa o foaie pe care o ai in fata. Azi dimineata coboram cu colegii la masa. Cand sa intru ma opreste o tantita. Dupa fata si culorile din cap, englezoaica. Ca unde mergem. Pai sa luam micul dejun. In ce camera? Camera cutare si cutare si cutare. Pai nu puteti sa luati micul dejun ca factura e inchisa. Pai da, e inchisa' da miercuri noi am platit tot si in avans ce aveam de achitat. Nu ca ne trebuie nu-stiu-ce cartela. Ma intorc la receptie si incep cu "bloddy hotel","holly molly". Tipa de la receptie era pe receptie... Ca se s-a intamplat... Ii spun ce si cum, pai ca am uitat sa va dam voucherele. Yeah right! I-am mai zis vre-o doua pe limba ei, am recuperat voucherele si ne-am pus sa mancam. Azi am terminat cursul. Am primit si certificarile cum ca suntem maestrii in viitorul produs ce va fi lansat. Sunt curios ce ne asteapta vineri. Ca avem un drum pana la Londra si apoi avionul spre casa. Un lucru e clar. Pe Robin Hood nu l-am gasit...

Suma respectelor, Alydor

Un ceai ratat

Daca ati citit postarea de vineri stiti ca am plecat in week-end spre Milton Keynes urmand ca de acolo sa ajung la Londra. Ajung eu in cele din urma in Milton Keynes. Prietenul meu ma astepta in autogara. Ne salutam si o luam spre casa. Milton Keynes este cel mai tanar oras din UK. Are doar vreo 50 de ani vechime. Pe langa asta este si orasul cu cele mai multe sensuri giratorii din lume, avand nici mai multe nici mai putine decat 130, asta la cam 180.000 de locuitori. Orasul este foarte ciudat. Cel putin din punctul meu de vedere. Sunt strazi principale din care intrii in cartiere. Din soseaua principala nu vezi cartierul. Ce mi-a placut este ca au extrem de foarta multa vegetatie. In mijlocul orasului au o ditai cupola care are o partie artificiala de ski, pe numele lui Xscape . Din ce am inteles centru asta comercial de care va spun are cam 850-900 de magazine. Buuuun. Ajung eu in minunatul oras, mai o poveste mai alta, mai o bere, mai doua si facem planul de bataie pe a doua zi. Ma uit la autobuze spre Londra. Gasesc unul la 7.50, ajungea in Londra la 9 jumate. Perfect. A doua zi la 7 si jumatate eram in autogara. Si tocmai vad autobuzul cum pleaca... Injur si in gand si cu voce tare. Asta e... Il intreb pe prietenul meu daca astia sun sanatosi la cap, si aici ma refer la englezi. Ma duc la automatul de bilete, caut urmatorul autobuz. Ala pleca abia la 9 si 10 si ajungea la 11.  adica aproape o ora jumate pierduta degeaba. Nu prea am de ales si ma duc cu ala. Imi trece mie sa verific cat e biletul de autobuz si inapoi spre Nottingham. Butonez aparatul... 12.8 lire. Hai ca nu e rau... Mai stau eu 5 minute imi fac planul pe a doua zi si hotarasc sa iau biletul. Hai inapoi la aparat, butoneaza...si cand imi da pretul... surpriza. 13.4 lire. Ba voi sunteti sanatosi la cap??? In 5 minute a crescut pretul cu 0.6 lire. Nu mai stau sa ma gandesc si comand biletul. Mai stau eu ce mai stau, mai povestim, mai ne aducem aminte de vremurile cand eram acasa la mama fecior. Se face ora de plecat. Hop in autobuz si valea spre Londra urmand ca la intoarcere sa il sun sa ma recupereze din autogara. Nu mi-am luat bilet dus intors ca nu stiam cat stau prin zona. Daca tot m-a chemat Regina la ceai nu puteam sa fiu nesimit si sa ii spun ca eu am autobuz inapoi la ora cutare ca incalcam protocolul si asta putea duce la un conflict diplomatic. Ajung eu in Londra, ma dau jos din autobuz, pornesc gps-ul si imi fixez punctul de intoarcere. Nu de alta da' sa nu ma trezesc dracu' in capu' alalalt al Londrei si sa nu stiu unde sa ajung. Dupa operatiunea de identificare a locului unde trebuia sa ajung o iau la pas spre Buckingham. Mai cascat gura in stanga, mai o poza in dreapta... In lateralul curtii de la palat un magazin de suveniruri. Cand am plecat de acasa nevasta m-a insarcinat sa nu uit sa ii iau magnetei de frigider. Asa ca imi fac datoria si achizitionez constiincios cu 5 lire o bucata de magnetel de frigider cu palatu' cu pricina, dupa care o iau la papuc inspre intrarea din palat. Ajung in curtea palatului... plin de lume. Bai ce-aveti? Il intreb pe un Garcea de'a lor cacare ii problema si ce-i cu atat amar de popor adunat. Imi zice ca e repetite pentru parada care va avea loc saptamana viitoare cu ocazia zilei de nastere a reginei. Il intreb si daca stie care e programul. Imi zice ca pe la 12 jumate tre sa ajunga cavaleria din partea ailalta de parc de la Downing Street. Ma uit la ceas, 11.40 Adica aproape inca o ora. I zic un "thank you sir" si incep sa dau din bascheti inspre Downing Street. O iau prin parc. Mai o poza la o veverita, mai o poza la o rata, inca cativa pasi, o lebada si tot asa. Ajung la locul cu pricina. Puhoi de lume. Gard de separare si plin de politie de ziceai ca-i ziua lor si primesc gogosi pe gratis. De la gard pana unde era parada era ceva distanta. Schimb obiectivul si il pun pe ala mare. De distanta. Dau sa fac o poza si ma trezesc cu melteanu' cu aipedu in fata. Baaaa tarane... lasa dracu farfuria jos ca mai sunt si altii care vor sa faca poze... Ma abtin sa ii zic asta si inghit in sec. Lasa  a meu farfuria, ma pregatesc sa fac poza, iar o ridica. Ghinionul lui ca era unu din ala juma' de buletin. Da sa se ridice in picioare si da cu capatana in teleobiectiv. Se uita la mine, eu ma uit urat la el si ii esplic la redneck ca mai sunt si altii care vor sa prinda momentul. Asa ca ori sta jos in banca lui si face poze cuminte, ori se mai alege cu un obiectiv in cap. Si ii propun sa facem schimb. Trec eu in fata si stau cuminte jos si el in spatele meu n-are decat sa isi fluture farfuria pana aterizeaza extraterestrii. Accepta rapid. Ma postez in fata si incep sa dau cadru dupa cadru. Nu trec 10 minute si se cam termina tarasenia. Se indreptau de zor spre Bucingam. Ma uit la ceas si socotesc rapid. Daca ma duc pana acolo mai pierd cel putin juma de ora. Asa ca zic pas. O iau inspre Westminster Abbey. Mai bag si acolo cateva poze, mai trag si cateva cadre cu Big Ben-ul. Trec strada si o iau peste pod. Mai prind si de acolo ceva cadre cu ceasu' cu cuc si Palatul Parlamentului. Vis-a-vis de toata treaba asta se invartea London Eye. Traversez podul Westminster, la piciorul podului un alt Rashid cu magnetei de frigider. De data asta cu alte dracovenii. Big Ben, Palatul Parlamentului, London Eye si Tower Brigde. Ma uit la pret... 3 bucati la 4 lire. Asta e. Daca e musai, bucuros. Mai achizitionez si un steag miniatura pentru colectia lu' socru. Magneteii astia de frigider la noi, stau pe centrala. Ca daca i-as pune pe frigider ar fi degeaba. Ca eu am frigiderul in camara. Dar sa nu o luam pe aratura. Termin de cumparat ce am de cumparat si trec strada spre London Eye. Mare ma tata ma... Ma uit de pe Westminster Bridge inspre intrare. Lumeee... garla. Zici ca se intra pe gratis. Zic pas. Nu am timp de pierdut asa ca trec podul inapoi, si o iau spre Sherlock Holmes Pub. In fata un HoHo Bus. Adica unu din ala care iti face turul orasului, opreste in jdemii de locuri, te dai jos, vezi ce vrei sa vezi si te urci ina urmatorul. Exact ce cautam. Doar atat ca timpul nu imi permitea sa fac si Hop-On Hop-off. Ca eu trebuia sa ma intorc spre Milton Keynes. Ca solutie de urgenta e bun si asta. Il iau pe indianu' de servici la intrebari. In afara de "Yes-yes" si "tuenieit paunds" n-am scos nimic de la el. Iau beletul, platesc la omulet si top in autobuz. A inceput nea' soferu sa ne invarta cu autobuzu de-am behait. Traseul a fost Sherlock Holmes Pub - Westminster Pier - Downing street - Horse Guard's Parade - Piccadilly Circus - National Gallery - Trafalgar Square - St.James Palace - Ritz - Hyde Park - Wellington Museum - Speakers' Corner - Buckingam Palace - St. James - Westimnster Abbey - Big Ben & Parliament - London Eye - London Dungeon - Sea Life Aquarium - BFI Imax - South Park - Covent Garden - Fleet Street - St. Paul's Cathedral - Bank of England Museum - London Bridge - Southwark Cathedral - Tower Bridge  - Tower of London - Shakespeare's Globe - Tate Modern si din nou Sherlock Holmes Pub. In fine... pot sa zic ca am trecut prin Londra. Ca de vazut nu vezi Londra in 3 ore. Mai auzisem pe unu si altu' care mai mergeau pe la Paris... "Am vazut Luvru" "Uaaaaaaau si cat ai stat in Paris?" "Aaa... pai doar o zi" Aha... spui tu lu' Mutu' ca ai vazut tu Luvru intr-o zi... poate pe dinafara, Mona Lisa, piramida de sticla si cam atat... Da' el a vazut Luvru... Hai zi zau cu limba scoasa... Bun. Se termina turul cu autobuzul si aflu ca am si un tur pe Tamisa. Un fel de Dambovita a lor. Ceva mai mare si mai murdara. Hop directia spre port. Ajung in port, lume garla. Din nou.. Pana stam noi la coada, pe podul Westminster se aud fluieraturi si mare agitatie. Trecea un card de vo 1000 de biciclisti imbracati in pielea goala. Cica protestau. Din pacate eram mult prea departe ca sa pot sa fac si poze. Cica vroiau sa demonstreze ca lumea poate trai si doar pe bicicleta si ca nu trebuie sa fim dependenti de petrol. Asta la ei poate... ca la mine pica faza. Chiar nu imi surade sa fac 20 de kilometri pe bicicleta de la servici pana acasa la ora 2-3 noaptea. I-am lasat in plata lor si am plecat cu barca. De la Westminster Bridge pana la Tower Bridge. Am profitat de ocazie si am mai bagat un set de poze... Incepuse sa se cam faca ora de plecare, asa ca imi iau talpasita spre autogara. Profit de ocazie si ma intorc tot prin parc. Lume ceva mai putina. Da' relaxati de n-aveau treaba. Stateau astie pe iarba de zici ca erau la picnic. Ba mai mult decat asta am vazut si pe cativa cu paturica, mancarica si alcoolul de rigoare. Cam ca la noi la iarba verde. Cu diferenta ca asta se intampla in fata la Bucingam si nu urla nimeni la tine daca calci iarba. Mai bag cateva cadre si ajung si in fata palatului. Poarta inchisa. Mai sa fie... Pai nu zise Regina ca ma asteapta la ceai? Se pare ca a uitat. Acum nu se cuvenea sa o deranjez doar pentru atat asa ca ma multumesc cu niste poze din fata palatului. Schimb iar obiectivul si pun tunul. Ca ala mic nu batea pana la vajnicii osteni care pazeau palatul si vroiam musai sa-i trag in chip. Imi termin treaba si continui drumul spre autogara. Ajung acolo, ma uit pe tabela. Spre Milton Keynes pleaca la ora 19.30, de la poarta 14. Eu eram la poarta 1 si ceasul era 7 fara zece... Si da-i talpa pana la poarta 14. Ajung acolo, casa de bilete ioc. Il intreb pe Gogu ala de unde dracu iau si eu bilet. Pai de la poarta 1... No shit... si da-i inapoi spre poarta 1... Stau la rand, frumos, astept, imi vine randul si ii spun la tanti de acolo ca vreau si eu bilet pana la Milton Keynes. Ok.. la 8 si 10. Cum la 8 si 10 ca pe tabela e la 7 jumate. Pai ca ala nu e de la NationalExpress ci e de la alta agentie. Asa si aci se vand bilete doar pentru National Express? Pai nu. Am zis eu ca vreau sa ma duc cu National Express? Pai nu... Pai si atunci? Eu am zis ca vreau sa ajung in Milton Keynes. Atat! Stramba aia din nas, da' imi da beletul. 10 lire si jumatate. Iau beletul zbor spre poarta 14. Din nou. Se face ora de plecare, ajung si eu la rand. Nea soferu' cu hartia in mana. Ala urca, ala urca, tu ce vrei? Pai tre sa ajung si eu in Milton Keynes. Pai nu esti pe lista. Ba nene... nush ce lista ai tu da' eu am belet. Se holbeaza ala la mine ca la martieni, ia beletul, se uita la mine, se uita la belet, iar se uita la mine iar la belet.Il intreb candid daca e vo problema cu biletul. Pai nu e nici o problema. Pai lasa-ma sa urc. Pai nu poti. Biletul e bun da' eu nu te am pe lista. Si daca nu esti pe lista nu urci in autobuz. Pune ala mana pe statie si incearca sa lamureasca situatiunea. In cele din urma primeste un update, imi zambeste cu toti dintii si ma lasa sa urc. Asta mai imi trebuia sa raman si ratacit "in middle of nowhere" in autogara din Londra.
In concluzie pot sa spun ca am facut niste poze in Londra. Ca pe regina nu am vazut-o, de stat nu am stat. Ca sa poti sa zici ca ai vazut Londra ai nevoie de cel putin 2 saptamani. Si cam de 1000 de lire. Ca orice intrare la muzeu se plateste. Orice punct turistic e cu plata. Cine stie cand o sa ajung a doua oara pe acolo. Poate cand m-o chema Regina la ceai. Sper ca atunci sa se tina de promisiune. Degetul mic stiu sa il ridic cand beau ceaiul, deci ma incadrez in protocolul de la ora 5.



Suma respectelor, Alydor

In cautarea lui Robin Hood (prima parte)

S-a gandit onor firma la care muncesc sa ma trimita sa invat niste chestii noi. Peste mari si tari taman la mama dracu' in "mult prea insorita Anglie". Si nu oriunde ci taman in Nottingam, locul de origine al lui Robin Hood. Plecarea duminica 2 iunie.
Booon. Duminica fac bagajele, imi iau bun ramas de la copii si nevasta si directia Brasov. Acolo ne astepta autocarul. Porneste nenea cu avant muncitoresc spre Bucuresti. Tu di airport. Ajungem in Bucuresti. Ploua de zici ca era sfarsitul lumii. In fine, ne facem check-in-ul ne cocotam in avion si da-i bataie. Drumul a fost ok, nu am avut surprize in ceea ce priveste zborul. Plus ca pe drum am golit si 2 fiole de vin. Una alba si una rosie. Aterizam pe airportu din Londra. Soare, cald, vant puteric. Coafura rezista. Cand am aterizat am crezut ca astia au gresit aeroportul si am aterizat in India. Ma uit la colegi. Astia se uita la mine. Bai e Londra acilea sau e alta minune? Ma uit inca o data pe bilet. Scrie Londra. Bai suntem bine... sper... . Hai sa mergem mai departe sa facem check-out-ul. Acolo surpriza. Din nou. Bai parca mai devreme eram in India... acum am ajuns in China? Trecem cu bine si de punctul asta, mergem mai departe. Ca sa ajung la Robin Hood acasa trebuia sa ajung in gara. De la aeroport pana la gara e ceva de mers. Da' pe unde? Facem si noi ce ar face oricine care nu stie incotro tre sa mearga... Intrebam. Ne zice unu de la security ca tre sa ajungem in gara. Hai serios... n-as fi ghicit. Da' pe unde o iau Gogule?? Ne da ala indicatii. Meri la ghiseu cumperi belet si apoi cobori la "underground" si de acolo iei metroul spre gara. Ne zice unde e magazinu' de belete, o luam la talpa spre directia indicata... Acolo surpriza din nou. Zici ca eram in Bangladesh... Un nene negru. Ba da' negru-negru. Daca stingeai lumina nu il mai gaseai daca nu zambea. Ne da si Gogu asta biletele, si da-i spre metrou. Ne uitam pe harta, 18 statii pana la gara, o ora cu metroul. Ai de viata mea... N-avem ce face... Si incepem sa numaram statiile. Ajungem in cele din urma in gara. Acolo din nou... Du-te cauta bilete, etc... Gasim ce ne trebuie, gasim trenul. Ala pleaca la 9 si 10 minute. ne uitam la ceas 8 jumate. Ne uitam pe linie, trenul acolo. Pai hai sa nu stam ca berbecii in fata garii hai sa stam in tren. Dam sa intram pe peron apare un indian. Nu din ala cu pene in cap si cu "huga-chacka, huga-chacka" in timp ce topaie in jurul focului invocand ploaia, ci unu din ala "hai mai neim is Rajid, hau chen ai help you ser". Ii explic in engleza mea americana (ca doar lucrez pe proiect de America) ca ce si ca cum vreau. La care el "No-No. nid to ueit dere till trein uil cam", si imi arata in afara locului de imbarcare niste banci. N-am de ales... Mai o povesste, mai o gluma. Se face 9, incepe sa creasca coada in fata locului pe unde te lasau sa intrii pe peron. Ne punem si noi la coada. Trecem de check-in, ne postam in fata usii trenului. Si asteptam. 9 si 5... usile inchise. 9 si 8 minute... la fel. Am inceput sa ma intreb daca e trenul bun. Ma uit la colegi, ei se uita la mine... Intreb pe cineva. Imi confirma ca suntem la trenul care trebuie. 9 si 10. Fix. Se deschid usile trenului. Intram in vagon, ne punem sa stam jos. Vine un alt Gogu si ne verifica beletele... Ajungem in cele din urma la Nottigham pe la 11 jumate. Seara. Ne dam jos din tren si cautam si noi hotelul. Ar trebui sa fie pe langa gara pe undeva... Ne uitam in stanga, vedem niste schele... construiau baietii. Ne uitam in dreapta.... Taxiuri... In taxi ghici ce? Indian. Din aceiasi tara ca si ala din statia de tren. Il intrebam pe unde sa o luam la hotel.... ne arata directia si go... La receptie, altul. Mai ca imi vine sa cred ca Anglia este sub ocupatie chinezo-nigeriano-indiano-araba. Ne da nenea cartelele de la camere imi vine si mie ideea geniala de a il intreba de adaptoare de prize... Ca na... tre sa fie astia cu doo perechi de oo... Si prizele lor nu merg in stecherele noastre. Ne da omuletu doua adaptoare si asta e... Zbag fiecare in camera lui. Si nani pana dimineata. Dimineata ne sculam noi, mergem la micul dejun... Ma uit pe platouri, nu prea am gasit ceva ce sa imi convina... zic ca iau un iaurt cu niste fructe de padure. Greseala. Iaurtul acru, fructele de padure idem. Shit. Las astea acolo, mai dau o tura pe la mancare... Era niste "bacon" da' subtire de vedeai prin el. Plus ca mai era si prajit. Deci tare ca talpa. Am zis pas... Mai arunc o privire, gasesc ceva care imi parea a fi pireu... bag lingura sa iau... cucu.... era un fel de ratota... Da' era alba. Cred ca era facuta cu praf de oua de gaini artificiale... Zic pas si la asta. Gasesc niste chestii negre. Da' negre. N-am avut curajul sa iau... Am intrebat dupa, ce sunt alea. Un fel de ficat macinat, amestecat nu dracu-stie-ce. In cele din urma am gasit niste croissante cu gem. Gemul era langa. Am zis ca nu am ce sa gresesc. Ei nu... Croissantele erau ok. Dar gemul groaznic. A vazut ala fructele cum am vazut eu fundul Gropii Marianelor. Mai dau o tura gasesc alt gem. Imi pun pe farfurie, gust, era comestibil. Bun... termin de mancat croissantele cu gem, hai sa beau si eu o cafea sa ma trezesc. Iau cana, ma duc la otomatul de cafea push za button si incepe sa curga un lichid maro... Ma uit circumspect la ala... Stiti cum e aia... cin' s-a fript cu ciorba... sufla si in inghetata...Imi inmoi buzele in chestia aia... Pe langa faptul ca frigea ca dracu, nu avea nici un gust. Ma resemnez... asta e... Inghit cu sila lichidul. Era cam ca si o cafea de-a noastra buna, peste care mai torni inca juma' de litru de apa. Plata. Fara lamaie. Buuun... mergem noi spre curs. Ca doar d'aia m-a trimis firma la mama dracu'. Sa ma scolarizez nu sa huzuresc. Iesim din hotel. Afara soare, dar batea vantul.. Unul din ala subtire de iti gaseste toate gaurile. Pielea incepea sa ma stranga. Inchei geaca. Parca e mai bine. Iesim din curtea hotelului. Pe strada neste gagicute. 20-22 de ani. Un metru jumate si 150 de kile. Plus fusta mini si bluza fara maneci si slapi. Am inceput sa tremur doar cand le-am vazut... Brrrrr. Oricum erau tatuate din cap pana in flip-fopsi. Am zis ca e doar o intamplare. Se zice ca daca nu stii cand ai ajuns in Anglia sa te uiti dupa cai... De ce? Pai atunci cand caii incep sa fie mai frumosi decat femeile atunci cu siguranta esti in Anglia. Ceea ce e perfect adevarat. In zilele urmatoare m-am convins... Au astea niste fete de zici ca-s decupate cu stanga de pe cutia de otrava de soareci... Pentru un european (cum imi place sa ma consider) totul in tara asta ti se pare pe dos... Chiar daca ei zic ca au volanul pe "right side"... Ori fi avand ei volanul pe "right side" dar conduc pe "wrong side" a drumului. Plin de masini cu volanul pe dreapta. Normal doar esti in Anglia... Duuuuh. Ce nu am vazut, desi m-am uitat destul de mult, nu am vazut nici o motocicleta cu ghidonul pe dreapta. Macar aici sunt la fel cu restul omenirii. In rest despre vietuitorii din oras ce sa zic... amabili dar reci. Noi terminam cursul pe la 5, 5 si jumatate. Cursul este in orasul de langa... Beeston. Faci pana acolo 6-7 minute cu trenul. Deci terminam cursul la ora 5 jumate. Dupa curs back to di hotel si hai la o plimbare prin oras. Surpriza. Totul inchis. Nici un magazin, nimic. Pustiu pe strazi. Era cam ora 6. Am luat-o in sus pe drum. Pustiu. Bai or fi declarat astia bombardament si toata lumea e in casa. Cred ca am mers 10 kilometri prin oras si nu am vazut mai mult de 8 oameni pe strada. Ce dracu or fi facand astia la orele astea... habar nu am. Cred ca vegeteaza. La cum arata cred ca doar mananca si dorm. A doua zi ii intrebam pe colegi de unde puteam sa ne luam si noi una-alta. Ca na... macar un suvenir... ceva...Pai nu prea aveti de unde... Ca la ora 5 totul se inchide. Ba voi sunteti sanatosi la cap?? Si cand viata mea iti cumperi ceva de mancat, imbracat, baut, etc.?? Pai pana la ora 5.... Shit... deci pauza la cumparaturi...Am zis ca daca nu pot sa ma duc la shopping atunci ma car ma duc sa ma culturalizez. Adica sa vad si eu istoria orasului... Aha... siiigur ca da... si marmota inchidea muzeele si punctele turistice tot la ora 5... Deci canci. Bantuind pe strazi in cautarea fotografiei perfecte dau peste niste "Tesco". Un fel de Penny's market de pe la noi. Intru si eu si cumpar o paine, o margarina si un salam. Ca la carciumi preturile erau mai mult decat puteam sa suport. Cautand pe net dam peste un site sportdirect.com. Ma uit si eu pe acolo, preturi decente si produse care pareau bune. Plus ca mai aveau si ceva promotii. Intreb colegii de curs unde este un asemenea magazin si imi confirma ca este unul in Beeston. Super. Asa ca ieri dupa ce am terminat cursul am plecat la shopping bucurosi ca am gasit si noi un magazin deschis. Ajung acolo... Stiti vorba aia cu pomul laudat si sacul? Ei bine, din nou s-a confirmat... Ma invart 10 minute prin magazin. Imi cautam si eu o geaca ceva, cum vazusem pe site. Cucu... In cele din urma am luat 2 tricouri pentru juniori. 4 lire 2 bucati. Termin eu cumparaturile, platesc si ies. Afara colega astepta. Mai era cu noi un coleg... O intreb de el, habar nu avea pe unde e. Din magazin nu iesise. Stam ce stam, colega baga 2-3-4 tigari, colegul nicaieri... Intru dupa el in magazin... Nimic. Nu era nicaieri. Ma duc la etaj, ma invart pe dupa rafturi, nimic... Cobor, mai dau o tura printre rafturi, asta nicaieri. Ies afara, o intreb iar pe colega... Parca l-a inghitit pamantul. Ii dau un sms... Dupa inca 2 tigari primesc mesaj... ca cica mai sta inca vo juma de ora... Bine ma! Noi terminasem cumparaturile asa ca hotaram sa luam autobuzul spre Nottingham. Ne punem noi in statie si asteptam... trece un autobuz, trec doua. Nici unu nu opreste... Ce dracu ma? nu stau pe partea buna a drumului? Ba stau! Deodata imi vine o idee creata. Sa fac cu mana la autobuz. Vine totobuzu' si ne urcam... Ulterior am aflat ca asa se opreste la ei autobuzul. Poti sa stai in statia pana ploua cu nuci... Ca daca nu ridici manutele nu opresc. Partea buna e ca beletele le vinde nenea soferul. Ajungem in Nottingham, ne suna colegii de training daca nu iesim la o bere... Confirmam pozitiv si ii intrebam unde... ne zic astia ca la Peachy Keens. Zis si facut. Ne dau coordonatele, si da-i talpa. Pe jos. Ca cica mersul pe jos face picioru' frumos. Ajungem in minunatia de local, ne aduce un omulet o bere la fiecare. Toate ca toate da' eu am inteles ca acolo se si mananca, mai ales ca ne era foame. Si ii intreb daca vine vreun Gogu sa ne ia comanda. Ei bine nu. Restaurantul asta e cu autoservire. Iei si iti pui ce vrei, cat vrei si de cate ori vrei. Total 11.5 lire. Bautura se platea separat. Ce e si mai interesant e ca in restaurant gaseai mancare din vo 12 tari. Imi iau niste chestii de pui, niste ariprioare cu ceva sos, niste crab claws, cartofi si ceva dulce... Ma pune Aghiuta sa incep cu aripioara de pui. Bai nene... Picanta!!! Da' stii cum? Ca-ti dadeau lacrimile. Mai ales ca eu nu mananc picant... Am stins cu o sticla de bere. Dintr-o inghititura. Am mai dat apoi o tura prin bucataria chinezeasca, japoneza, thailandeza. Da' de data asta am intrebat ce e picant si ce nu. Plus ca am facut o vizita si bucatariei frantuzesti. Nu aveau aia nu stiu ce mancare da' aveau niste dulciuri de iti ploua in gura. Drept pentru care am mai vizitat de 2 ori sectiunea de dulciuri. Azi am iesit de la curs ceva mai devreme ca e zi scurta. Adica pe la 2. Drept urmare am profitat de timpul liber si am reusit sa intru in Castelul din Nottingham. Am ramas putin cam dezamagit... Ma asteptam la altceva. Am ajuns acolo si era ditai expozitia de arta contemporana. In traducere niste punctulete de toate culorile aruncate pe o panza... Sau niste dungi colorate trase pe o panza. Cica aia e arta... sa vada Van Gogh, Monet sau Picasso chestia asta s-ar rasuci in mormant. Am niste desene de ale piticilor de la grupa mica. Pe cuvant daca nu ii bat pe astia cu arta contemporana la fund...
Acum sunt in drum spre Milton Keynes. Stau peste noapte la un prieten si dimineata ma duc la bucingham... M-a invitat Regina la un ceai sambata. Ca saptamana viitoare oricum e ziua ei. Sa vad, poate da si o prajitura ceva...



Suma respectelor, Alydor

Cu card fara card - tot un drac?

Saptamana trecuta se adunasera prin fata parlamentului o ceata  (nu a lui Pitigoi) si incepusera sa urle cat ii tineau bojocii cum ca"Card de sanatate, atentat la libertate". Ceata respectiva era formata din preoti si calugari. Adica vezi draga ca se ofticasera retardatii ca prin eliberarea cardului de sanatate cica ti-ai vinde sufletu' lu' ala cu cornite. Ca cica CARD citit invers da DRAC. Asa si? De cand un cuvant are putere? Are putere doar in capul retardatilor si a redusilor mintal. Pe langa asta mai aveau cateva alte cereri.  Ca de exemplu:
"Folositi impotrvia bolilor remedii naturiste si nu medicamente chimice." Adica ce sa iei medicamente? mai bine o lingurita de matraguna. Sau ceai de coada calului. Ca tot se cearta lumea pe carnea de cal

"Iertati-va datoriile"  - Ce treaba au datoriile mele cu cardul? Adica io il iert pe Gogu de la etajul 2 ca i-am dat acu 2 saptamani 100 de lei imprumut da' statu'  nu ma iarta pentru aia 3 lei ramasi datorie de la ultima plata a impozitului. Ca tanti de la ghiseu nu a avut sa imi dea restul....
"Impacati-va cu dusmanii si rugati-va pentru ei". Dusmani nu am. Ca mai sunt cativa redusi mintal care nu incap de mine aia e alta poveste... Sa ma rog pentru ei... In ce limba? Ca daca tot e sa ne jucam cu cuvintele... BOR e ROB. Ceea ce nu da prea bine pentru "preafericitii" GOD citit invers e DOG. Ceea ce nu e prea "bisericesc".
"Mancati cu masura vor veni vremuri grele (razboi, foamete)"  - Adicatelea sa tin post. Pentru totdeauna. Pai nu mai bine fac provizii? Din mult hulitele conserve din carne de cal?
"Beti apa curata din surse naturale (izvor fantana), " - Ba nene voi sunteti sanatosi?? Adicatelea sa ma duc zi de zi pana la mama dracu' sa imi iau apa? Da' aia din sticla ce are? Ca si aia e tot de la un izvor. Doar ca m-au scutit altii de un drum pana la izvor. Una peste alta, apa nu e buna nici la genunchi. Asa ca nu beau apa. Beau bere sau vin.
"Renuntati la terapiile alternative (acupunctura, homeopatie, reiki, bioenergie), care sunt contrare invataturii crestine". Pai da... Ca chinezii aia or fi tampiti... N-au decat vo 23 de secole de cand practica asa ceva... fata de medicina moderna care e ceva mai noua... nu are decat vo 4 secole vechime.
"Nu va incredeti in horoscop si superstitii".  Aoleo... ramane Neti Sandu fara slujba. Parca nu o vad sa prezinte rubrica de informatii financiare...
"Rugativa la bunul Dumnezeu sa ne dea degraba conducatori crestini-ortdocsi cu teama de Dumnezeu si dragoste de oameni, nu care sa accepte distrugerea poporului si a valorilor noastre milenare sub marca progreseului mincinos (UE, globalizare, ecumenism=religia lui antihrist),"
Asta imi aduce aminte de bancu cu apa si si marinarul.... Degeaba te rogi daca nu poti sa faci nimic. Si de ce ma rog musai crestini-ortodocsi? Restul ce au ? Nu sunt tot oameni? Sau daca nu esti ortodox nu esti om? Spune-i asta si proaspatului ales Papa..
Si cireasa de pe tort...
"Nu participati la mitinguri si revolte sociale, nu aceasta este solutia pentru rezolvarea problemelor sociale" . Inca o data se adevereste  proverbul ala cu "fa ce zice popa nu ce face popa" Adicatelea nu faceti VOI mitinguri... Lasati ca le facem noi sa va indobitocim.
Pe langa toate tampeniile astea baietii veseli s-au gandit sa vina si cu niste revendicari... sau hai sa nu le zicem revendicari... sa le zicem solicitari...
"Nu acceptati acte de identitate cu cip incorporat. Veti intra intr-un joc din care nu veti mai putea iesi." Eu zic sa nu mai acceptam nici un act de indentitate. Ce sa mai pierdem vremea pe la primarie, politie, evidenta populatiei? Hai sa ii dam afara pe aia care lucreaza acolo ca si asa pierd vremea de pomana...

"Renuntati la TV, jocuri pe computer, folositi mai putin telefoanele mobile". Hai sa ne mutam in pestera. Sa nu mai urmarim stirile, sa ne lasam condusi de minti luminate cu lanterna. Se stie ca cine detine informatia detine puterea. Sa comunicam prin semnale de fum.
"Evitati folosirea cardurilor". Pai banii ii primesc de la angajator in banca. Daca ii scot de la banca direct, platesc comision. Daca nu, trebuie sa folosesc cardul. Pai mai bine nu ii scot si ii las acolo.
"Retrageri banii din banci si faceti milostenii" Pai nu ziceai sa nu folosesc cardul? Sau ati uitat ce ati zis mai sus?? Banuiesc ca milosteniile alea trebuie facute in conturile bisericii... nu?
"Banii nu vor mai avea valoare, iar cash-ul va disparea curind" Ca banii nu mai au valoare, nu e o noutate. Ca ce cumperi luna asta cu X lei luna viitoare cumperi cu X + n lei.. "Cashul va disparea"  Si asta o stiu. Ma uit in portofel am ceva bani, intru in magazin si cand am iesit banii au disparut. Mai ceva ca la Gog ala de castigase concursul de la prosteve.
"Nu mai cumparati de la supermarketuri mincaruri iradiate". Chiar ma gandeam sa imi cumpar un aparat Geiger. Dar stai! Nu pot sa il cumpar ca banii is la banca si nu am voie sa folosesc cardul...
"Consumati doar lapte de la tarani"  nu stiu ce fel de lapte preferati voi, da' eu prefer laptele de vaca, capra, oaie, bivolita. Io ii invit pe astia cu mitingul sa mearga sa mulga un taran. Sa vad cat lapte obtin de la el...
Astia au impresia ca cineva ii urmareste cu cipurile respective. Ca altceva nu are nimeni de facut. Pai nu tre sa te urmareasca nimeni ma nene.. ca spui tu tot ce faci. Cu gurita ta. Tu esti ala care urla acu vo cativa ani cand bagase Connexu' de pe atunci, busola, ca esti urmarit. Busola care nu facea altceva decat sa iti arate antena la care erai legat. Ei bine acum tu singur te dai de gol. Tu esti ala care posteaza pe feisbuc, unde esti ce faci, cu cine esti, cand intrii cand iesi de undeva, cat ai stat, ce ai facut, cu cine... Si nu te intreaba nimeni asta. Le spui tu cu gurita ta. Sau mai bine zis cu degetelele tale.
Dupa cum spuneam si la inceput. Cuvintele simple nu au nici o putere. Au putere doar asupra celor retardati, neinformati si dusi cu pluta. Care cred ca un cuvant citit invers poate sa te conduca in rai sau in iad. Daca e chiar asa de ce nu sunt de acord si cu citirea inversa a altor cuvinte? Pentru ca nu le convine. Le convine doar cand au ei chef... Propovaduim ipocrizia ... ca asta ne caracterizeaza.


Suma respectelor, Alydor

Un nou an...

Iote ca trecuram cu bine si in 2013.
Trecu si parodia aia de revelion de la tembeliziunile mai mult sau mai putin particulare.
Ca rezumat: pe la prosteve toti tiganii si manelistii, plus proastele de rigoare. Aka Buruiana, Tonciu & CO si "vedetele" Gigel Frone si Tudorel retardatul de la REBU. Din care stiu este cam interzis sa iti bati joc de persoane cu dizabilitati. Prosteveu' a ridicat penibilul si grotescul la nivel de arta..
La latrina numarul unu descreieratul de Negru cu aceiasi tigani si manelisti. Aceleasi urlete ca in fiecare an. Nimic nou deci !
La kanalu' turcesc marea vedeta internationala facuta peste noapte, Adelina Pestritu alaturi de ala care o facu "celebra" Liviu Varciu. Care o fi meritu ei in toata povestea... habar nu am. Poate doar ca a reusit sa profite de pe urma fraierului.
La latrina 2 idem. Tot tigani si emisiuni de 2 bani. Deci nimic important nici aici.
Nu a inceput bine anul ca a si inceput scandalu' Prosteve-Romtelepom. Se gasisera prostevistii sa ceara nu mai putin de 3 ori valoarea initiala adica vo 12 milioane. Asta cica pentru ca “Succesul financiar al distribuitorilor de canale de televiziune, precum Romtelecom, se bazează în primul rând pe atractivitatea PRO TV şi a altor canale româneşti, care determină într-o proporţie covârşitoare decizia de abonare. PRO TV face în fiecare an investiţii masive în conţinut pentru a satisface aşteptările telespectatorilor." Asta zice prosteveu'. Adica emisiuni de cacalitate. Sa le enumeram : Las Fierbinti, tanti Florica, topai pentru tine, rumanii are talente, serviti va rog, hepi auar, horoscopul lu' Neti Sandu si vremea si ghicitorile lui Busu, cele doua canale de telenovele, acasa si acas de haur 'catzash, sportpunctro, prosteveinternational, prosteve hajde (sa o vad pe Esca in fulajde) procinema, emtivi  si poate singurul care merita VH1. Toate canalele cu emisiuni de foarte mare angajament si de o valoare inestimabila pentru (in)culturalizarea poporului roman. Asadar romtelepomu' i-a scos din grila cu toate programele detinute de trustu' lu' peste. Si in compensare au bagat HBO, HBO Comedy, BBC World News, BBC Knowledge si inca cateva. Dupa vo cateva zile s-au mai gandit prostevistii si au vazut ca ies in paguba rau de tot. Asa ca au facut ciocul mic si au inghitit galusca fierbinte cum era. Nu stiu cine a negociat din partea prostevelui da' a fost praf... In schimb ala de la romtelepom le-a dat clasa. Ca romtelepomu nu a dat nici un ban in plus fata de cat dadusera pana atunci. Si prosteveu a ramas cu cat era la inceput. Adica 4 milioane. Drept urmare dupa o saptamana cine revine in grila lu' romtelepom?? Programele alea care in care se fac "invetitii masive". Bonus romtelepomu' a lasat si HBO pentru 3 luni. Nu ca apuc eu sa ma uit la filme nu stiu cat... Dar oricum chiar imi lipsea Maruta cu emisiunea lui de rahat, hepilica, si invitatii de seama, de nivelul lu' Tonciu, care rade ca o persoana cu dizabilitati la organul sexual masculin mai mult sau mai putin erect (copyright Marty) sau Buruiana sau Simona Senzual. Alte doua panarame cu intelectul cat numarul la pantof. Ca daca era cat siliconul implantat erau genii. Dar nu e cazul sa ne facm probleme.
Asadar am trecut cu bine in 2013. Cu un pahar de sampanie in mana si cu bani in buzunar. Sa ne mearga bine. Ca de trait bine... om vedea...

Sfarsitul lumii. Partea a II-a (ultima ...sper !)

Iote ca trecu. Din nou. Fara sa se termine lumea asa cum propovaduiau diversi tembeli si papitoi tibetani. Acu io-s curios in ce varianta vine? Daca mai vine. In aia care ne-a fost aratata in diverse filme cu bugete mai mari sau mai mici, marca haliud sau dupa cum au zis tembelii si papitoii? Nu de alta da' sa stiu si eu ce fac cu banii. Aia de-mi intrasera in cont. Ca dupa cum ziceam ceva mai devreme azi e ziua de salariu. Banii au intrat. Inca nu i-am cheltuit. Da' sper sa mai am vreme.  Desi am promis ca scriu dupa ce ii scot. Oricum cica dupa ultimile stiri s-a amanat za end of za uorld pana pe la ora 23. Se spune ca evenimentul de azi a provocat mai putina panica intre romani decat Avatar. Parerea despre aia care si-au luat zilele dupa vizionarea filmului mi-am spus-o aici. In fine.. sa nu o luam pe aratura. Sunt destui care o fac. Sincer am cam inceput sa ma plictisesc de chestia asta cu sfarsitul lumii... Atata l-au trambitat ca vine.. si tot nu vine. Cam ca si cu americanii. Cand bunicii nostrii ii asteptau ca pe apa calda pe vremea lu' impuscatu'.
Oricum azi e ultimul hop si ultima speranta pentru disperatii care spera sa se intample. Aia de si-au luat conserve si provizii si s-au bagat sub pamant, in buncare, ca sobolanii. Ca degraba nu mai avem cifre repetitive in luni, ani , zile. Puteti sa stati linistiti. Lumea nu se va termina cand vrea unu' sau altu'. Se termina cand ii vine timpul. Si nu o sa ne anunte nimeni. O sa vina si gata. Si dupa calculele astronomilor soarele mai are combustibil pentru inca 100 de milioane de ani. Deci oricum nu il prindem. Sau... cine stie ?


Suma respectelor, Alydor

12.12.12

Iote ca veni si ziua de 12.12.12.... adica de 3 ori doispe ... sau de doua ori 6.6.6. Care cica ar fi numaru' lu' ala cu coada si coarne care presteaza la cazanele de smoala. Dupa cum am promis aici , am revenit. Din nou, nu s-a intamplat nimic. Ceea ce imi confirma inca o data banuielile ca unii sunt mai tampiti decat prevede legea. Astia fiind aia care le scornesc. Problema e ca mai sunt si o alta gramada de tampiti care si cred prostiile astea...
Da' cica s-a schimbat modificarea. Adica sfarsitul lumii nu mai vine pe 12.12... ci pe 21.12.2012. Desi cred ca ar trebui reprogramat fie pe 20.12.2012, fie pe 21.12.2112. Ca sa fie cifre rotunde. Asta doar pentru ca maiasii aia nu au gandit mai departe de 21.12.2012. Si daca aia au zis... pai asa e nene.. Sau pentru ca un oarecare calugar tibetan, din lipsa de ocupatie, s-a gandit sa scorneasca o tampenie. Ia sa vedem ce zice dobitocul in cauza
"Oracolul Shambalei a dat şi câteva recomandări pentru locuitorii Pământului:

1. Trebuie să vă pregătiţi pentru această schimbare de cicluri, să finalizaţi toate afacerile din 2012, să nu începeţi altele noi, achitaţi datoriile. - Pai daca se termina lumea... de ce sa imi achit datoriile? Mai vine cineva dupa mine sa ma caute in lumea de dincolo?
2. Pe 20.12.2012 luaţi-vă copiii, toate documentele, bani cash şi ieşiţi din oraş în mijlocul naturii. Pregătiţi rezerve de produse alimentare pentru două luni, pentru că reţelele de energie electrică vor fi restabilite după o lungă perioadă de timp. -  Sa iesi tu cu neamurile tale in mijlocul naturii in decembrie. Nu stiu cum e la tine da' la noi e frig a dracu.
3. Trebuie să aveţi în casă rezerve de apă, lemne pentru sobă şi lumânări pentru iluminat. Este necesar să aveţi sobă în casă, pentru că, din 21.12.2012, energia nu va mai trece prin firele electrice.
-  Pai ba nene... mai devreme ziceai sa ies din casa in mijlocul naturii. Acu tre' sa ma apuc sa imi construiesc si casa in mijlocul pustietatii? Cam care ar fi motivul pentru care energia nu va mai trece prin fire? Se transforma materialele conductoare in izolatoare sau cum?
4. Comunicaţiile şi televiziunile se vor afla în colaps general. În timpul “zilelor întunericului” trebuie să astupaţi geamurile cu materiale întunecate, să nu priviţi prin ele, să nu ieşiţi afară. Dacă veţi avea nevoie să ieşiţi, nu mergeţi prea departe , vă puteţi pierde, pentru că nu vă veţi vedea nici propriile mâini. - Paguba-n ciuperci ca nu mai merg televiziunile. Abia nu mai vad reclamele cretine la parodontax si alte cretinatati. Plus de asta nu se vor simti frustrati abonatii RDS. Ca nici concurenta nu va putea difuza Discovery. Cum adica sa acopar geamurile? Ca sa ce? Poate la tine in Tibet ai doar lanterne. La noi astia de la tara s-a inventat si lumanarea... Care nu merge pe curent.
5. După apariţia luminii nu vă grăbiţi să vă întoarceţi în oraş, mai bine să rămâneţi în natură o perioadă sigură. - Pai daca am geamurile acoperite de unde stiu cand e lumina si cand e intuneric, de unde stiu cand a trecut o zi?

Ieşirea deplină a Pămîntului din zona zero, potrivit tibetanului, se prevede a avea loc pe 7 februarie 2013. Atunci va avea loc restaurarea parţială a energiei electrice, a circulaţiei rutiere. Pînă la sfîrşitul lui martie, procesul de recuperare va fi complet. " Daca nu o sa mearga nici un aparat... de unde stiu cand e 7 februarie? Mai ales ca am si geamurile acoperite...

Sunt convins ca o sa trecem cu bine si peste data de 21.12.2012. Nu de alta dar pentru mine este ziua de salariu. Si ar fi al naibii de pacat sa nu pot cheltui banii aia si sa se piarda asa in neant... O sa va mai scriu pe 21.12.2012. Dupa ce scot banii. Aia de salariu.


Suma respectelor, Alydor

Bleach Fraierday sau cum sa pici de prost

A trecut. A fost acu o saptmana. Cam pe la toate magazinele onlain sau nu. In stil pur neaos romanesc. Adica sa detaliez. Sa luam de exemplu emagu'. Un HDD de 2 Tb costa la inceputul saptamanii trecute, pana marti mai exact, inainte de bleachfraierday, circa apromixativ 469 de ron. Miercuri pretul a crescut dintr-o data subit si instantaneu la...579 de ron. Ca doar deh... se apropia ziua marii fraiereli. Joi pretul a scazut la 499 de ron. Si asa a ramas. Asta e doar un exemplu. Nu e caz izolat. La noi se fac reduceri cica. Asta dupa ce crestem preturile. Ca sa para reducerea mai importanta. Si de obicei in ziua cu pricina se fac lichidari de stocuri. Ca doar nu o fi nime' atat de prost incat sa faca reducere la produsul care se vinde foarte bine cu pretul mare. Nuu.. Noi cautam prin magazie ce a mai ramas, vechituri, si apoi le punem pe raft ca promotie. Daca prinde la fraier .. bine. Daca nu... asta e... se apropie sarbatorile de iarna. Si la mai punem o data la promotie. Tre sa se gaseasca un fraier care sa il cumpere de nou si sa para ca a facut mega afacere. Asta cu preturile este doar una. Tot magazinu' in cauza, emag, in caz ca nu mai stiti despre care vorbeam, nu au anuntat oficial ora la care se va deschide magazinul in preaminunata zi. Au spus doar dis-de-dimineata. Buna tehnica. Pe de o parte au evitat aglomeratia. Pe de alta parte termenul este mai mult decat relativ. Pentru unii dis-de-dimineata inseamna 5-6... pentru altii inseamna 7-8. Au castigat cei din urma. Plus ca a stat lumea de la ora 5 si a tocit butonul de F5 ca sa prinda marea deschidere. Printre fraierii aia m-am aflat si eu. Doar ca eu am fost cu 5 minute mai destept. Si mi-am salvat de cu seara  linkurile catre produsele care le ochisem. Si nu am avut altceva de facut decat sa astept deschiderea magazinului, sa bag produsul in cos si apoi sa il trimit la casa. Asa ca in 5 minute am terminat shoppingul.
Un alt magazin care a facut-o de oaie a fost flanco. Care din cate stiu e sub acelasi patronaj ca si emagu. Anunau aia de la flanco super-mega reduceri. Doar ca cumparaturile se faceau doar in magazin. Ca site-ul era mort. Afisa doar o pagina amarata si linkul catre "marile" promotii.
La altex am prins o perioada cand mergea. Ca si astia au avut bleachfraierday de vineri pana duminica.
Vroiam sa iau un router. La promotie. 59 de lei. Dau comanda, mi se confirma pe mail. A trecut mai bine de o saptamana si produsul nu a venit. Drept pentur care sun. Si ii intreb. Pai ca s-au terminat. Pai ba fratilor... eu am confirmarea pe mail. Cica confirmarea nu are valoare contractuala... Le-am urat de bine.
Problema este ca noi copiem din vest unele chestii, dar nu copiem cum ar trebui. Ca nici macar de un plagiat nu suntem in stare. Adica daca copiezi... macar copiaza tot. Nu doar numele. Adica fa si matale reducere cum trebuie. Si fa la toate produsele. Nu la lichidari de stoc. Si daca tot te pui sa faci promotii si promotii, macar onoreaza produsele pe care le comanda fraierul ala de client.


Suma respectelor, Alydor

Romtelepom...in pom

Pe la inceputul lunii, fiind eu pe la munca, ma suna nevasta-mea. Ca venise facatura de la romtelepom. Total 74 de lei. Facturile precedente nu depasisera 38 de lei. Ca asa am negociat contractul. Se agita nevasta-mea ca de ce avem atat de plata.... Pai de unde vrei sa stiu ca eu n-am factura in fata! Lasa ca ajung acasa si vad ce si cum. Ajung eu acasa si belesc ochii in ea. De unde pana acum aveam abonamentul de satelit pe la 2-3 lei, acum a aparut la 38 de lei. Pun mana pe telefon si sun la 1930. Raspunde una. Incerc sa ii spun care e problema, aia nici una nici doua ca un papagal vorbea peste mine. Bai femeie ! Lasa-ma sa vorbesc ca sa intelegi despre ce e vorba! Aia nu si nu... da-i din gura ca o moara stricata. Tensiunea imi crescuse la 200 +. Si explodez. Si ii urlu la aia una de a amutit. No ase! Acuma io vorbesc si tu asculti! Ii spun la aia care e problema, ea da sa caraie ceva, ma ratoiesc din nou la ea. Tace. Incerc din nou sa ii explic, ea taca-taca-taca peste mine. Nu mai pot si ii spun ca vreau sa vorbesc cu cineva mai apt si mai capabil ca ea. Cu cineva cu care pot sa am o conversatie. Nu sa stau sa ascult. Ca daca vroiam sa ascult dadeam drumul la radio. Asa ca sa faca bine sa imi dea pe cineva multineuronal. Ca de exemplu un team-leder. Ca poate ala are mai multa minte si mai mult bun simt decat ea. Incearca sa faca ca diagonala. Ca nu se poate, ca nu stie daca e cineva ...ca dracu... ca lacu. Ii spun sa incerce sa faca un efort, daca nu ii oboseste prea tare neuronul singuratic si sa vada poate reuseste sa imi dea pe cineva sa vorbesc. Ma pune sa astept. Si astept. Si astept. Dupa vreo 5 minute revine si imi spune ca o sa ma sune cineva intr-o ora, si ma intreaba daca mai poate sa faca ceva pentru mine. Ii explic ca cei 7 ani de acasa din pacate pentru ea nu ii mai poate recupera si inchid urandu-i o zi mirifica. Nu cred ca a realizat ce i-am transmis. Am inchis ca nu mai avea sens discutia.... Dupa vreo 2 ore de asteptat, ma pun din nou sa sun. Ca bineinteles ca nu ma sunase nimeni inapoi.  Ca ei nu s-au indurat... Am dat peste una care avea mai multi neuroni in cap. Oricum i-am facut la tanti nervii prastie 40 de minute. I-am explicat ca in contract se specifica clar la punctul 6 ca orice modificare a contractului trebuie anuntata cu 30 de zile inainte. Si nu am fost anuntat. Ea o tinea una si buna . Ca am fost anuntat dar poate nu am primit eu plicul. A naibii treaba.... Dar factura am putut sa o primesc. Aia o tinea una si buna... ca dupa ce se termina contractul se revine la abonamentul initial. Eu o tineam pe-a mea ca nu e specificat asta in contract, si ca orice modificare trebuie anuntata cu 30 de zile inainte. Pai ca revenirea la contractul initial nu inseamna modificare. Imi venea sa iau dex-ul sa ii dau in cap. Poate intelege ce inseamna modificare. Nu a vrut sa priceapa... Asa ca am luat-o babeste.
- Tanti ! Care este definitia verbului a modifica? Ce inseamna actiunea astuia?
- Pai ca.....
- Pai ia asculta aci. A modifica inseamna schimba, a transforma, a schimba forma sau continutul. De acord ?
- Daaaaaaaa.
- Pai daca inseamna a schimba forma sau continutul, atunci ceea ce ati facut voi nu este modificare?
Pauza cateva secunde....
- Pai nu.
- Cum nu fiinta????
- Pai ca trebuia sa stiti cand va expira contractul... ca este datoria dumneavoastra.  Ca la mobil cand va expira contractul treceti pe abonamentul care l-ati avut initial.
- Si daca inainte nu am avut contract ? Ce se intampla ? Imi inchid aia abonamentul?
- Aaaaaaaaaa ..... paaaaaaiiiii .... aaaaaaaaaaa....
- Contracul se prelungeste lunar pana una dintre parti anunta cealalta parte de o schimbare sau nu. Adica aia nu pot sa imi modifice abonamentul fara sa imi spuna, eu nu pot sa renunt la abonament fara sa le spun. Cu alea 30 de zile inainte. Alea pe care voi nu le-ati respectat.
In fine... ii spun la duduia ca imi bag picioarele in el romtelepom si ca reziliez contractul. Doar ala de telefon deocamndata. Ca si asa nu folosesc telefonul fix. Pentru 2-3 minute pe luna cat vorbesc nu merita sa il platesc. Imi spune ca nu se poate face cererea telefonic. Ca tre musai sa le dau in scris. Si o intreb daca vreau sa prelungesc abonamentul asta se poate telefonic? Pai da. Pai bine. Cand e de luat bani... atunci sunteti in stare sa luati cu ambele maini. Cand e de pierdut bani... Ii cer la tanti adresa de mail unde sa trimit rezilierea. O notez si dupa ce am incheiat convorbirea ma apuc si le scriu mailu de reziliere. Ca sa fiu sigur ca il primesc l-am trimis de 8 ori. Si cu confirmare de primire.
Azi dimineata suna un Gogu. De la romtelepom. Ca cutarescu? Igen. Ca in legatura cu abonamentul de telefon... Ca de ce vreau sa renunt. Si incep sa ii recit la Gogu. Pai hai sa vedem.
- Pentru ca sunteti nesimtiti. Pentru ca modificati contractul dupa cum aveti chef. Ca doar clientul are obligatia sa respecte contractul, voi nu. Pentru ca voi nu respectati contractul.
Si incepe ala pe o voce din aia de zici ca el era marela psihanalist.... Freud , Jung sau  Blaga. Toti trei la un loc
-Pai de ce domnule cutarescu? Ce s-a intamplat? E chiar asa de grav? Chiar nu vedeti nici o rezolvare a problemei?
- A nuuu... nu e grav de loc. Rezolvarea e simpla. Renunt la abonament !
- Pai ce ziceti daca va oferim un abonament cu cost zero. Adica nu platiti nimic pe abonament?
- Cum nu platesc nimic?
- Pai abonamentul asta va permite sa nu platiti nici un abonament. Taxa este zero.
- Aha... si daca vorbesc la telefon cat platesc?
- Aaa.... pai platiti cat vorbiti.
- Mai nene... ia uita-te mataluta si vezi cat am vorbit in ultimile trei, sase, sapte luni la telefon.
- Pai doar 2-3 minute.
- Si atunci de ce sa platesc abonament din nou?
- Pai nu platiti abonament platiti doar ce vorbiti. Ce ziceti?
- Zic ca nu . Ca nu ma intereseaza. Am doua mobile, sotia are doua mobile, am minute garla si in retea si nationale, nu ma intereseaza.
- Pai daca vreti minute nationale doar pentru 2 lei in plus pe luna puteti sa beneficiati de un abonament cu o suta...
- Chiar nu ma intereseaza ! Va rog intelegeti ca nu mai vreau sa am telefon fix !
- Pai de ce?
- Pai pentru ca peste doi ani de zile cand o sa expire contractul, din nou o sa "uitati" sa ma anuntati din timp, si iar o sa platesc degeaba pentru niste servicii. E mai simplu asa. Nu mai prelungesc nici un contract si cu asta basta. Raman deocamdata cu contractul de satelit si asta e. Poate va pune ala cu coarne sa faceti vreo modificare ca il reziliez si pe ala.
- Pai nu ca imi pun reminder si va sun cu o luna inainte sa va expire contractul.
- Nu va suparati... Dar puteti sa imi garantati ca peste 2 ani de zile o sa lucrati tot la romtelecom?
- Pai... aaaaaaaaaa.... pai....
- Ok. E mai bine sa nu facem promisuni pe care nu putem sa le respectam. Nu? Asa ca sa fie toata lumea multumita, reziliati contractul si asta e. Daca am nevoie de telefon o sa sun de pe mobil.
A incercat nenea sa ma convinga sa raman client dar nu prea a avut cu cine sa vorbeasca. I-am spus sa nu mai insiste ca nu are sens sa ne enervam reciproc. Asa ca de la inceputul lunii viitoare sunt liber de contract. De romtelepom. Concluziile le trageti voi...


Suma respectelor, Alydor

Cand puiul invata cioara...

Acu cateva zile am fost si eu cu piticii din dotare in parc. Ala din centru comunei. Ca fiind campanie electorala s-au facut in ultimile 3 saptamani cat nu s-a facut in ultimii 8 ani. Printre altele s-au gandit sa sparga si prin fata casei ca trebuie schimbata teava de apa si cea de canalizare. Au sapat, au schimbat si asa au lasat. In fata casei la mine arata de parca sunt transee. Si ce bine iti pica cand si ploua si toata apa se aduna in gropile lasate de baieti.. Si toata mocirla aia o iei pe pantofi. Ca deh urmeaza alegerile sa vada lumea ca se lucreaza si ca ala de-i primar trebe vomat  votat inca o data. Ca doar din salariul de bugetar i-a luat lu' fi-su un SLK de 2 locuri si un audi... A migrat si asta de la PDSR sau care dracu erau aia cu 3 trandafiri rosii la PDL... In fine... Pe langa distrugerea trotuarelor s-au gandit sa faca si un parc in centru. Au pus baietii leagane, ringhispir, buburuze, tobogane si multe alte chestii. Printre chestiile astea puse au fost si cateva banci. Acu' sa nu va imaginati ca locu' ala de joaca ocupa un hectar... neaaah... este acolo un de un 10 pe 4. Metri... Pus taman in parcu' din fata cetatii. Parc care este dotat cu cosuri de gunoi la fiecare 10 metri. Asta ca sa nu fie dubii. Dar sa (ne) revenim... Deci m-am dus eu cu piticii din dotare.. s-au dat in buburuze, pe tobogan, in casuta piticilor in groapa de nisip etc... La un moment dat apar niste babe (si o sa vedeti mai tarziu de ce ma adresez asa) doua la numar. Nu ca as avea eu vreo problema cu persoanele de varsta a treia dar... Din tot parcul si-au gasit exact locul de joaca. Desi erau locuri pe banci ... garla. Nici asta nu m-a deranjat... Ce m-a scos din sarite, a fost ca una dintre ele si-a luat o inghetata, a desfacut ambalajul si l-a bagat intre scandurile bancii... Am zis ok, poate ii e lene sa se duca pana la cos si il arunca cand pleaca. Ei bine dupa nici 2 minute se ridica si pleaca...bineinteles ca a lasat ambalajul intre scandurile bancii. Nu m-am putut abtine si am apostrofat-o pe baba in cauza:
- Vedeti ca v-ati uitat ambalajul pe banca...
- Pai nu e al meu... raspunse cea de-a doua baba care intr-adevar avea ambalajul in mana. Prima, cea care lasase ambalajul s-a facut ca nu ma aude si o luase mai in fata.
- Nu, e al colegei dumneavoastra...
- Pai si ce vrei sa fac eu??
Instantaneu tensiunea mi-a crescut la 200... Mamicile care mai erau acolo cu copii se uitau la mine ca la Mos Craciun in panataloni scurti... M-am dus frumos, am luat ambalajul de pe banca, am fugit dupa tanti care s-a facut ca nu aude si care nu avea cei 7 ani de acasa si i-am pus ambalajul in mana..
- V-ati uitat ambalajul pe banca... sau in cazul in care nu l-ati uitat vedeti ca sunt cosuri de gunoi din 10 in 10 metri. Si sunt puse pentru gunoi nu sa aruncati pe banca sau pe jos... ca nu sunteti la dumneavoastra in ograda. Da? Multumesc!
M-am intors si am plecat langa piticul din dotare. Babaciunea ramasese siderata. Se uita la mine ca la un extraterestru. Mamicile incepusera sa susoteasca...Babaciunea si-a revenit in scurt timp si a aruncat respectivul ambalaj la un cos de gunoi si a disparut. Si ca sa puna capac se trezeste si fi-miu vorbind
- Tanti aia a aluncat mizelie pe zos. Sa fie lusine. Mizelia se alunca la cos. Tanti rau.
Mi-a crescut inima cat roata de cascaval. Fi-miu! Ce vreti?
- Da piticot, tanti aia e nesimtita... tu sa nu faci asa , da?
- Nuuu ... Gladut nu alunca pe zos, Gladut alunca la cos...Gladut nu e nesimtit. Gladut e cuminte.
Nu va spun cu cata mandrie ma uitam la piticotul meu de trei ani si jumatate care a dovedit mai mult bun simt decat alte persoane ajunse la varsta senectutii... Langa noi era o mamica care pana sa inceapa fi-miu cu lectiile de bun simt, manca samanta si binteintele arunca pe jos... Dupa ce l-a auzit pe asta micu' s-a facut rosie si a renuntat sa mai rontaie si a bagat samanta in buzunar...
Deci se poate sa invete si cei mai in varsta de la un pitic de trei ani jumate...



Suma respectelor, Alydor