In cautarea lui Robin Hood (partea a doua)

Duminica dimineata ma trezeste prietenul meu cu noaptea-n cap. Adica pe la 6 jumate. Eu chior de somn si rupt de oboseala dupa ce am batut sambata Londra il intreb ce viata mea vrea la ora aia. Pai cica sa mergem in Bowl. Unde ma?? Nu imi ardea mie de sport la ora 6 jumate da' na.. daca omu zice ca tre sa mergem... mergem.  Bowl asta dupa cum am aflat eu mai tarziu e un teren de .. bowl. Ma bag la baie, imi ascut dintisorii, dau cu apa pe fata. Ma uit la chiuveta. In stanga era robinetul de apa calda, in dreapta ala de apa rece. Adica robinet cu tot ce trebuie separat. Daca pe unul venea apa fierbinte si pe unul rece asta era... faceai ture intre cele doua robinete... Termin eu cu spalatul si primenitul si hai sa ii fac pe plac si sa mergem in Bowl. Cand colo ce sa vezi. Bowl asta e un fel de "Oser" de pe la noi. Adica targ. Gaseai si noi si vechi si bune si rele. De exemplu LCD de 86 de cm pe la 15 lire. Combine muzicale pe la 5-10 lire. Nevasta prietenului si-a gasit o geaca, nou-nouta cu 4 lire. Tot felul de ciudati si ciudatenii. Plimbandu-ma eu pe acolo gasesc un cleste de "pop-nituri" la 6 lire. Ma mai uit o data. La noi in tara pretul este de la 120 de ron pana la 160. Sau cel putin asa era ultima data. Fac eu o socoteala scurta, 6 ori 5 face 30. Adica un sfert de pret fata de cat e la noi. Nu mai stau pe ganduri si scot banul. Pun mana pe cleste si mai sa-mi-l dau peste picioare. Greu nene... Facut din metal sanatos. Ne mai invartim noi pe acolo si gasesc niste carti. Imi sare in ochi "Dan Brown". Stiam ca cea mai buna prietena a mea e moarta dupa cartile lui nenea asta. Da' nu stiam exact ce are si ce nu are. Pun mana si o sun. Nu raspunde... O mai sun eu de cateva ori... degeaba. Ei.. lasa ca ma suna ea cand vede. Mai dam noi o tura si ma suna. Ii explic ce am gasit si daca vrea. Pai cat costa? Pai juma de lira. Ok, vreau si eu "Fortareata Digitala" Ca doar aia nu o am. Se rezolva! Ajungem noi la carti si il aud pe Gogu urland cat il tineau bojocii... 3 carti la o lira. Hai ca-i bine. Scormonesc eu dupa carte, o gasesc. Sotia prietenului, ca vrea sa isi ia si ea ceva. Gasese si ea "Ingeri si demoni" de acelasi autor. 2 carti o lira, 3 carti tot o lira. Pai hai sa mai caut o carte... Mai caut si dau peste "A Royal Duty" de Paul Burrell. O iau si pe asta, ii dau omului o lira pe toate 3 si valea spre statia de autobuz ca era tarziu si mie la 11.50 imi pleca autobuzul spre Nottingham din Milton Keynes. Pe la 2 jumate ajung si eu la hotel.Jury's Inn. Fac si eu un dus ca tot omul si ma gandesc sa mai dau o tura prin oras. Ca mai vazusem ceva de pozat. Iau aparatul in spinare si da-i inainte. Ies din hotel si vazusem eu undeva o moara de vant. De langa hotel se vedea unde era situata. Fac un calcul sa vad pe unde tre sa o iau. Logic, drumul cel mai scurt intre doua puncte e linia dreapta. Problema era ca trebuia sa trec inot un lac, sa ma catar pe niste ziduri, sa trec printr-o padure. Nu sunt fat-frumos si nici zmeul cel rau ca sa fac asta. Asa ca am luat-o si eu ca omul pe drum. Se pare ca nu mi-am pierdut simtul orientarii in spatiu si cam in 15 minute am ajuns la respectiva moara. Cand ajung de fapt realizez ca era muzeu. Si anume muzeul de stiinta. Bineinteles inchis... Ca doar era 4 fara 10. Ma uit prin gard si vad un Gogu care lucra acolo... Il intreb ce si cum... Pai ultimul tur a fost acu 5 minute... Maine. Asta e! Mai dau eu niste ture, mai jos, mai sus, mai fac niste poze...Mai jos gasesc o tablita care imi spune ca asta e ultima si singura moara de vant functionala. Frumos din partea lor ca au intretinut minunatia asta. Mai trag doua cadre si o iau din nou la papuc spre centru. Vazusem eu niste turle de biserica care imi faceau cu ochiul. Ajung la prima din ele, frumos aranjata, intretinuta, vitralii toate alea... Dau sa intru... In curte mese si scaune asezate. Zic... Hopa... aici e nunta sau ceva festivitate. Ma pun pe un scaun sa imi trag sufletul si apare o tantita... Cam dezbracata pentru biserica dar... na... cine sunt eu sa ii judec pe oameni? Intru si imi pica fata... la propriu. O sa ziceti ca nu-s chiar cu toate tiglele pe casa, (ceea ce nu ar fi total fals) dar am intrat in biserica, am cerut o bere, am fost servit si apoi am iesit in curte sa o savurez... Biserica respectiva de fapt nu mai era biserica... A fost inchisa in urma cu 15 ani si in locul ei s-a deschis... bar. Asa se explica goliciunea domnitei de mai devreme. Pe dinauntru arata impecabil, vitralii frumoase, lumini, nebunie... ce mai. In partea stanga cum intrai trona barul. Mare si luminos cu dozatorul de bere la vedere. Ies afara cu berea in mana, ma asez la o masa. La o alta masa alte 2 tantite cu niste vizichi si tigara in mana. Destepti rau englezoii astia. Adica de ce sa demolezi o cladire si sa construiesti alta cand poti sa o refolosesti asa cum e ea. O minima investitie si gata barul. Termin berea si cand sa ies imi sare in ochi denumirea "Pitcher & Piano". O iau pe strada in sus spre cea de-a doua biserica.Deja ma asteptam la orice. Inclusiv sa gasesc un bar de striptis. Dar nu a fost sa fie... Cea de-a doua spre care ma indreptam era chiar biserica St. Mary the Virgin. Intru in curte, dau un tur de jur imprejurul bisericii. Dinauntru se auzea muzica de orga. Bingo. In sfarsit ceva ce pot sa vizitez. Dau sa intru pe usa, incuiata. Mai incerc vo 2 usi, idem. Pe iarba, langa biserica stateau 2 tinerici. Ma duc la ele si le intreb pe unde se intra inauntru. Se uita la mine ca la martieni. Pai noi doar stam la soare aici.. nu stim. Bun asa! Mai dau o tura de biserica si vad mare scris ca se intra pe laterala. Gasesc intrarea cu pricina, dau sa intru. Inchis. Intre orele si orele se poate vizita sau cand e slujba de la la ora la ora. Nu era nici intre orele si orele si nici slujba de la ora la ora. Desi inanutru se auzea muzica de orga. Mai stau eu prin zona, poate-poate. Neah... Nimic. Drept pentru care hotarasc sa o iau din nou la pas. Vazusem eu ca pe langa hotel este un rau. Care avea amenajat pe langa el loc de promenada. Loc doar bun de pozat. Coborand pe drum in jos deodata un Rashid cu un taxi il agata pe un papuas pe bicicleta. Nu l-a troznit doar l-a frecat putin cu masina, cert e ca papuasul se aduna de pe jos. Nu cred ca a durat un minut si deja aterizase politia langa ei. Eficienti rau Garcea la astia. Nu au stat la discutii, ce s-a intamplat, varianta fiecaruia un minut fiecare si hop in masina si la sectie cu ei. Ajung la rau si o iau frumos in sus. Raul de care zic nu are mai mult de 4 metri latime. Cert este ca este navigabil. Adica am vazut nu mai putin de 4 barci pe el. Din ce am inteles omuletii astia traiesc acolo. Adica cum stau eu la casa asa stau astia in barca. Cu ocazia asta am avut si norocul sa vad o ecluza. Ca pe raul cu pricina se afla si asa ceva. Mai dau ce mai dau din bascheti si hotarasc ca e vremea sa ma intorc la hotel. Nu de alta dar a fost o zi lunga. Miercuri seara primesc un plic pe sub usa. Din partea conducerii hotelului. Cum ca sunt ceva probleme cu plata si ca ar aprecia daca as cobora sa rezolvam. Ma imbrac si cobor.La receptie o copilita la 23-24 de ani. Dragutica. Ceva nu e in clar. S-a lamurit imediat ce i-am vazut ecusonul Anna Wilczewski. Poloneza. Nu ma puneti sa ii pronunt numele de familie ca imi imbogatesc dentistul. Ii esplic la tanti ca ce si ca cum.... Pai ca stiti ca plata a fost refuzata. Ce ma? Si imi aduc aminte de prima seara cand am ajuns la hotel. Ca am bagat cardul, mi-a cerut pin-ul si desi am bagat pin-ul corect mi-a dat eroare. A incercat Gogu de la receptie in alt aparat si a mers fara probleme. Cand am mai incercat sa platesc cu cardul prin magazine mi-a zis de la inceput ca pin locked. Desi bani din bancomat am putut sa scot. Cardul de la BCR. De rahat. Oare ce scuze de 2 bani o sa gaseasca ametitii astia de la BCR cand o sa le spun ca nu le merge porcaria de card in UK? Eu fiind baiat prevazator am scos din Milton Keynes de la bancomat cati bani credeam eu ca mai am pe card. Vo 450 de lire. Ii zic la tanti ca ok, am inteles ca nu mai pot lua alti bani de pe card dar as vrea ca diferenta pana la 750 de lire sa o platesc cash. E ok? Pai nush ca tre sa vb cu manangerul. Go, speak and get back. Nu dureaza mult, se intoarce. Pai ca nu prea e ok dar nu are ce face si tre sa imi accepte plata cash. Si mai bine. Cat tre sa platesc? Pai 250 de lire. Ok. Ia d'acia. I-am numarat frumos banii. Pai ca mai aveti de plata pe langa asta si haleala. 7 lire pe masa ori 12 mese. Ii explic ca e aproape bine. Cu singura modificare ce nu sunt 12 mese ci doar 10. Ca eu in we n-am fost in zona. Am fost la mama dracu' la 200 de mile de Nottingham. Pai ca nu, ca car ca mar ca la ea asa apare... Femeie, eu am vorbit cu colegii matale si le-am zis la vreo trei dintre ei ca eu sambata si duminica nu o sa fiu aici. Deci nu am de ce sa iti platesc mancarea. Daca vrei facem altfel. Imi platesti tu biletele pana la Milton Keynes si Londra si retur, plus plata de la bus-ul din Londra si iti platesc eu alea 14 lire pe mancare. Ce zici? Pai ca nu, ca sa vorbesc cu sefu'. Go ! Ce mai astepti? Se intoarce aia, ca da ca ma scuzati ca aveti dreptate... Oi fi eu roman da' nu-s tigan. Ii zic ca vreau factura pe firma. Da, da cum sa nu. Imi scoate factura. Pe numele meu, pe adresa firmei si tara... United Kindom. Ii explic ca nu e bine. Si ii dau datele. Pe datele astea faci factura. Erted? Yes. Butoneaza ce butoneaza, o scoate din nou. O iau, o citesc din nou gresita. I-au trebuit nici mai mult nici mai putin de 6 (sase) facturi pana a nimerit-o pe aia buna. E greu a dracu sa scrii dupa o foaie pe care o ai in fata. Azi dimineata coboram cu colegii la masa. Cand sa intru ma opreste o tantita. Dupa fata si culorile din cap, englezoaica. Ca unde mergem. Pai sa luam micul dejun. In ce camera? Camera cutare si cutare si cutare. Pai nu puteti sa luati micul dejun ca factura e inchisa. Pai da, e inchisa' da miercuri noi am platit tot si in avans ce aveam de achitat. Nu ca ne trebuie nu-stiu-ce cartela. Ma intorc la receptie si incep cu "bloddy hotel","holly molly". Tipa de la receptie era pe receptie... Ca se s-a intamplat... Ii spun ce si cum, pai ca am uitat sa va dam voucherele. Yeah right! I-am mai zis vre-o doua pe limba ei, am recuperat voucherele si ne-am pus sa mancam. Azi am terminat cursul. Am primit si certificarile cum ca suntem maestrii in viitorul produs ce va fi lansat. Sunt curios ce ne asteapta vineri. Ca avem un drum pana la Londra si apoi avionul spre casa. Un lucru e clar. Pe Robin Hood nu l-am gasit...

Suma respectelor, Alydor

La multi ani... mie

Iote ca se implini si anul. Anul de cand mi-am tras si eu blog. Un an in care am fost si injurat, si laudat. Care cum a vrut si a simtit. Un an in care nu am avut intotdeauna timp/chef/posibilitatea sa scriu. Daca ar fi sa fac o statistica ar fi ca intr-un an de zile acest blog a fost citit de peste 9000 de ori. Oameni din 42 de tari. Majoritatea din Romania. Altii de prin diferite colturi ale lumii. Probabil unii au citit. Unii au trecut peste acest blog. Probabil unii dintre voi l-au cautat. Oricum ati dat peste acest blog, vreau sa va multumesc celor care il cititi. Asa mai aflati ce/cum mai gandeste cel de langa voi. Dupa cum s-a vazut nu m-am axat pe o anumita tema. Am facut doar ce am zis ... am aberat. Mai mult sau mai putin elegant asta ramane sa stabiliti voi. Mi-am zis pasurile, ofurile. Ce ma doare. Ce gandesc. Ce vreau. Am si ras, am si glumit, am fost si seriosi , dar chiar si atunci am incercat sa pun o nota de umor in ceea ce am scris. Fiindca deocamdata mai putem face haz de necaz.
S-au schimbat multe in viata mea intr-un an de zile. De la un angajat intr-o firma necunoscuta am ajuns angajat intr-o multinationala. De la un tanar rebel, am ajuns un tata responsabil (?!?) Viata mea a luat-o pe o panta ascendenta. Viata mea a inceput sa fie viata. Am cazut, am urcat, am dat cu capul de grinda de sus. Am cazut iar, m-am sters de praf, si iata... am invatat din greseli. Ceea ce este un castig zic eu...Zicea cineva ca fiecare sut in fund este un pas in fata. Este doar daca esti capabil sa treci peste durerea initiala provocata de impactul bombeului in posteriorul tau. Daca nu... mai iei cateva suturi si poate te luminezi. In caz contrar... somn sub reflectoare.
E putin trecut de ora 12. Noaptea. La multi ani mie! La multi ani voua! La multi ani tuturor! Sa speram ca in anul care vine voi avea mai putin de scris despre lucruri care ne deranjeaza si mai mult despre lucruri care ne fac placere. Sa speram... Atat ne ramane.


Suma respectelor, Alydor

De ce blog? (update septembrie 2014)

Salutare... uite ca am intrat si eu un rand cu lumea , adica mi-am tras un blog. Ca tot e la moda. In ziua de azi daca nu ai blog, daca nu umbli prin cluburi de fite, daca nu ai "aifon" si nu ti-ai tras macar un mic "tiuning" la masina din dotare, sau nu ai "feisbuc" nu existi... Primul punct l-am rezolvat, de restul nu cred ca o sa ma apuc vreodata... Se poarta jurnalele "on-line"... Acu vreo 18 ani se purtau cele pe hartie, dar cum lumea vrea sa fie in pas cu moda si cum se tot striga in stanga si in dreapta "salvati padurile " (cainii maidanezi au o bucurie ascunsa cu privire la copaci) , a aparut si jurnalul pe net... E mai simplu, mai rapid si nu in ultimul rand mai... "eco-friendly". Basca ca poate sa citeasca toata lumea despre ce simti, ce gandesti , lectura putand fi chiar comuna, nefiind nevoie sa stea omul la rand ca sa iti citeasca jurnalul propriu si personal.... Dar sa nu batem campii , mai bine ii lasam pe politicieni sa o faca... ca macar aia o fac pe bani (ca sunt ai nostri , nu mai conteaza)
O sa incep cu o scurta prezentare (adica hai sa ma laud) ... ca sa stie lumea cu cine are de a face... Unii ma cunosc sub numele de Doru, altii sub numele de Alin (depinde in ce perioada m-au cunoscut) si o alta parte sub numele de Alydor (de obicei pe forumurile pe care activez detin acest nickname). Banuiesc ca si blonda pana in maduva oaselor daca esti, te prinzi de unde vine ultimul. Cei care ma stiu dinainte sa am 18 ani ma cunosc pe numele de Alin. Apoi dintr-o data subit si instantaneu m-am hotarat ca imi place mai mult numele de Doru si daca tot il detin legal sa il folosesc...  Nascut prin '77 dupa cutremur, intr-o zi cu raposatul Papa Ioan Paul al II-lea. Ca si pasiuni am radioul si grafica, pasiuni in care activez de prin '95... Am fost pe rand (nu neaparat in ordinea asta) : prezentator, realizator, raspandac (stirist pentru cei neavizati), zvonac ( corespondent) producator (Radio Transilvania '95-'96 si Radio 21 Turda din 1996-2004 si Radio 21 Brasov 2006-2007), iar mai apoi am fost director adjunct  la un post de radio care transmite doar pe internet (http://www.radiojoyart.ro/). Cam atat despre prima pasiune..... Cea de a doua (grafica) a inceput tot prin '96, (ce e mai rau e ca ma tine si acu') si pana in prezent am migrat pe la ceva firme de publicitate (fiecare cauta sa ii mearga mai bine), am activat si la o firma de publicitate, unde am fost si "asociat" dar mi-am bagat picioarele.  (v-am avertizat de la inceput ca ma laud). Dupa experienta cu publicitatea m-am reprofilat, am lucrat un an de zile la Vodafone pe serviciul de Date, iar apoi am migrat la Unify (Formerly Siemens Enterprise Communications) unde in prezent ocup functia de First Level Support for Open Scape Voice, cu competente in OSV, DLS, UC, OSB, OSEE, Media Gateways, Linux, SIP, VoIP. Cam intotdeauna am facut doar ce mi-a placut si mi-a placut ce am facut (grafica si radio) Ca loc de bastina , sunt turdean de origine, maritat (da, e scris corect!) in Brasov. Intre timp pe langa radio si grafica, am mai terminat cu brio si facultatea de comunicare si relatii publice, licentiat fiind acum. (am baut cerneala cand eram mic... ce vreti acu?)
Sa va spun si ce imi place (ca tot suntem la capitolul laude). Pai imi place asa : muzica buna (clasica, populara, dance, electronica disco, s.am.d.) mancarea buna, bunul gust, (sunt taur, ce vreti?),chestiile tehnice (telefoane,calculatoare, gps-uri, pda-uri...etc) si nu in ultimul rand berea (daca e si nefiltrata si cu o companie buna , e si mai bine). Daca am vorbit despre placeri hai sa zicem ceva si despre ce nu imi place.... Nu imi plac: kitsch-ul, manelele (stiu , o sa ziceti ca dupa doi metri de nefiltrata sunt cel mai infocat fan Guta, dar din fericire va inselati), "tiuningul" (adica ala de prost gust), bizonii din trafic (idiotii care habar nu au cum se circula in sensul giratoriu), fitosii/fitoasele, nu imi place cand ma duc la un bar/restaurant sa stau juma' de ora pana vine chelnerul sa ma intrebe ce mama naibii caut acolo si de ce il deranjez, nu imi place debandada (adica dezordinea - colegii din radio stiu asta pe pielea lor), marlanii si tupeistii.
Cam atat ar fi de spus despre mine... Sper sa reveniti cu placere si sa cititi cum mai aberez elegant si cu un scop anume (care o fi ala inca nu m-am prins, da' poate ma dumiresc eu ). Nu promit ca voi scrie zilnic pe acest blog dar voi incerca sa fiu cat de cat activ prin zona...Ca tot e la moda...

Suma respectelor, Alydor