In cautarea lui Robin Hood (partea a doua)

Duminica dimineata ma trezeste prietenul meu cu noaptea-n cap. Adica pe la 6 jumate. Eu chior de somn si rupt de oboseala dupa ce am batut sambata Londra il intreb ce viata mea vrea la ora aia. Pai cica sa mergem in Bowl. Unde ma?? Nu imi ardea mie de sport la ora 6 jumate da' na.. daca omu zice ca tre sa mergem... mergem.  Bowl asta dupa cum am aflat eu mai tarziu e un teren de .. bowl. Ma bag la baie, imi ascut dintisorii, dau cu apa pe fata. Ma uit la chiuveta. In stanga era robinetul de apa calda, in dreapta ala de apa rece. Adica robinet cu tot ce trebuie separat. Daca pe unul venea apa fierbinte si pe unul rece asta era... faceai ture intre cele doua robinete... Termin eu cu spalatul si primenitul si hai sa ii fac pe plac si sa mergem in Bowl. Cand colo ce sa vezi. Bowl asta e un fel de "Oser" de pe la noi. Adica targ. Gaseai si noi si vechi si bune si rele. De exemplu LCD de 86 de cm pe la 15 lire. Combine muzicale pe la 5-10 lire. Nevasta prietenului si-a gasit o geaca, nou-nouta cu 4 lire. Tot felul de ciudati si ciudatenii. Plimbandu-ma eu pe acolo gasesc un cleste de "pop-nituri" la 6 lire. Ma mai uit o data. La noi in tara pretul este de la 120 de ron pana la 160. Sau cel putin asa era ultima data. Fac eu o socoteala scurta, 6 ori 5 face 30. Adica un sfert de pret fata de cat e la noi. Nu mai stau pe ganduri si scot banul. Pun mana pe cleste si mai sa-mi-l dau peste picioare. Greu nene... Facut din metal sanatos. Ne mai invartim noi pe acolo si gasesc niste carti. Imi sare in ochi "Dan Brown". Stiam ca cea mai buna prietena a mea e moarta dupa cartile lui nenea asta. Da' nu stiam exact ce are si ce nu are. Pun mana si o sun. Nu raspunde... O mai sun eu de cateva ori... degeaba. Ei.. lasa ca ma suna ea cand vede. Mai dam noi o tura si ma suna. Ii explic ce am gasit si daca vrea. Pai cat costa? Pai juma de lira. Ok, vreau si eu "Fortareata Digitala" Ca doar aia nu o am. Se rezolva! Ajungem noi la carti si il aud pe Gogu urland cat il tineau bojocii... 3 carti la o lira. Hai ca-i bine. Scormonesc eu dupa carte, o gasesc. Sotia prietenului, ca vrea sa isi ia si ea ceva. Gasese si ea "Ingeri si demoni" de acelasi autor. 2 carti o lira, 3 carti tot o lira. Pai hai sa mai caut o carte... Mai caut si dau peste "A Royal Duty" de Paul Burrell. O iau si pe asta, ii dau omului o lira pe toate 3 si valea spre statia de autobuz ca era tarziu si mie la 11.50 imi pleca autobuzul spre Nottingham din Milton Keynes. Pe la 2 jumate ajung si eu la hotel.Jury's Inn. Fac si eu un dus ca tot omul si ma gandesc sa mai dau o tura prin oras. Ca mai vazusem ceva de pozat. Iau aparatul in spinare si da-i inainte. Ies din hotel si vazusem eu undeva o moara de vant. De langa hotel se vedea unde era situata. Fac un calcul sa vad pe unde tre sa o iau. Logic, drumul cel mai scurt intre doua puncte e linia dreapta. Problema era ca trebuia sa trec inot un lac, sa ma catar pe niste ziduri, sa trec printr-o padure. Nu sunt fat-frumos si nici zmeul cel rau ca sa fac asta. Asa ca am luat-o si eu ca omul pe drum. Se pare ca nu mi-am pierdut simtul orientarii in spatiu si cam in 15 minute am ajuns la respectiva moara. Cand ajung de fapt realizez ca era muzeu. Si anume muzeul de stiinta. Bineinteles inchis... Ca doar era 4 fara 10. Ma uit prin gard si vad un Gogu care lucra acolo... Il intreb ce si cum... Pai ultimul tur a fost acu 5 minute... Maine. Asta e! Mai dau eu niste ture, mai jos, mai sus, mai fac niste poze...Mai jos gasesc o tablita care imi spune ca asta e ultima si singura moara de vant functionala. Frumos din partea lor ca au intretinut minunatia asta. Mai trag doua cadre si o iau din nou la papuc spre centru. Vazusem eu niste turle de biserica care imi faceau cu ochiul. Ajung la prima din ele, frumos aranjata, intretinuta, vitralii toate alea... Dau sa intru... In curte mese si scaune asezate. Zic... Hopa... aici e nunta sau ceva festivitate. Ma pun pe un scaun sa imi trag sufletul si apare o tantita... Cam dezbracata pentru biserica dar... na... cine sunt eu sa ii judec pe oameni? Intru si imi pica fata... la propriu. O sa ziceti ca nu-s chiar cu toate tiglele pe casa, (ceea ce nu ar fi total fals) dar am intrat in biserica, am cerut o bere, am fost servit si apoi am iesit in curte sa o savurez... Biserica respectiva de fapt nu mai era biserica... A fost inchisa in urma cu 15 ani si in locul ei s-a deschis... bar. Asa se explica goliciunea domnitei de mai devreme. Pe dinauntru arata impecabil, vitralii frumoase, lumini, nebunie... ce mai. In partea stanga cum intrai trona barul. Mare si luminos cu dozatorul de bere la vedere. Ies afara cu berea in mana, ma asez la o masa. La o alta masa alte 2 tantite cu niste vizichi si tigara in mana. Destepti rau englezoii astia. Adica de ce sa demolezi o cladire si sa construiesti alta cand poti sa o refolosesti asa cum e ea. O minima investitie si gata barul. Termin berea si cand sa ies imi sare in ochi denumirea "Pitcher & Piano". O iau pe strada in sus spre cea de-a doua biserica.Deja ma asteptam la orice. Inclusiv sa gasesc un bar de striptis. Dar nu a fost sa fie... Cea de-a doua spre care ma indreptam era chiar biserica St. Mary the Virgin. Intru in curte, dau un tur de jur imprejurul bisericii. Dinauntru se auzea muzica de orga. Bingo. In sfarsit ceva ce pot sa vizitez. Dau sa intru pe usa, incuiata. Mai incerc vo 2 usi, idem. Pe iarba, langa biserica stateau 2 tinerici. Ma duc la ele si le intreb pe unde se intra inauntru. Se uita la mine ca la martieni. Pai noi doar stam la soare aici.. nu stim. Bun asa! Mai dau o tura de biserica si vad mare scris ca se intra pe laterala. Gasesc intrarea cu pricina, dau sa intru. Inchis. Intre orele si orele se poate vizita sau cand e slujba de la la ora la ora. Nu era nici intre orele si orele si nici slujba de la ora la ora. Desi inanutru se auzea muzica de orga. Mai stau eu prin zona, poate-poate. Neah... Nimic. Drept pentru care hotarasc sa o iau din nou la pas. Vazusem eu ca pe langa hotel este un rau. Care avea amenajat pe langa el loc de promenada. Loc doar bun de pozat. Coborand pe drum in jos deodata un Rashid cu un taxi il agata pe un papuas pe bicicleta. Nu l-a troznit doar l-a frecat putin cu masina, cert e ca papuasul se aduna de pe jos. Nu cred ca a durat un minut si deja aterizase politia langa ei. Eficienti rau Garcea la astia. Nu au stat la discutii, ce s-a intamplat, varianta fiecaruia un minut fiecare si hop in masina si la sectie cu ei. Ajung la rau si o iau frumos in sus. Raul de care zic nu are mai mult de 4 metri latime. Cert este ca este navigabil. Adica am vazut nu mai putin de 4 barci pe el. Din ce am inteles omuletii astia traiesc acolo. Adica cum stau eu la casa asa stau astia in barca. Cu ocazia asta am avut si norocul sa vad o ecluza. Ca pe raul cu pricina se afla si asa ceva. Mai dau ce mai dau din bascheti si hotarasc ca e vremea sa ma intorc la hotel. Nu de alta dar a fost o zi lunga. Miercuri seara primesc un plic pe sub usa. Din partea conducerii hotelului. Cum ca sunt ceva probleme cu plata si ca ar aprecia daca as cobora sa rezolvam. Ma imbrac si cobor.La receptie o copilita la 23-24 de ani. Dragutica. Ceva nu e in clar. S-a lamurit imediat ce i-am vazut ecusonul Anna Wilczewski. Poloneza. Nu ma puneti sa ii pronunt numele de familie ca imi imbogatesc dentistul. Ii esplic la tanti ca ce si ca cum.... Pai ca stiti ca plata a fost refuzata. Ce ma? Si imi aduc aminte de prima seara cand am ajuns la hotel. Ca am bagat cardul, mi-a cerut pin-ul si desi am bagat pin-ul corect mi-a dat eroare. A incercat Gogu de la receptie in alt aparat si a mers fara probleme. Cand am mai incercat sa platesc cu cardul prin magazine mi-a zis de la inceput ca pin locked. Desi bani din bancomat am putut sa scot. Cardul de la BCR. De rahat. Oare ce scuze de 2 bani o sa gaseasca ametitii astia de la BCR cand o sa le spun ca nu le merge porcaria de card in UK? Eu fiind baiat prevazator am scos din Milton Keynes de la bancomat cati bani credeam eu ca mai am pe card. Vo 450 de lire. Ii zic la tanti ca ok, am inteles ca nu mai pot lua alti bani de pe card dar as vrea ca diferenta pana la 750 de lire sa o platesc cash. E ok? Pai nush ca tre sa vb cu manangerul. Go, speak and get back. Nu dureaza mult, se intoarce. Pai ca nu prea e ok dar nu are ce face si tre sa imi accepte plata cash. Si mai bine. Cat tre sa platesc? Pai 250 de lire. Ok. Ia d'acia. I-am numarat frumos banii. Pai ca mai aveti de plata pe langa asta si haleala. 7 lire pe masa ori 12 mese. Ii explic ca e aproape bine. Cu singura modificare ce nu sunt 12 mese ci doar 10. Ca eu in we n-am fost in zona. Am fost la mama dracu' la 200 de mile de Nottingham. Pai ca nu, ca car ca mar ca la ea asa apare... Femeie, eu am vorbit cu colegii matale si le-am zis la vreo trei dintre ei ca eu sambata si duminica nu o sa fiu aici. Deci nu am de ce sa iti platesc mancarea. Daca vrei facem altfel. Imi platesti tu biletele pana la Milton Keynes si Londra si retur, plus plata de la bus-ul din Londra si iti platesc eu alea 14 lire pe mancare. Ce zici? Pai ca nu, ca sa vorbesc cu sefu'. Go ! Ce mai astepti? Se intoarce aia, ca da ca ma scuzati ca aveti dreptate... Oi fi eu roman da' nu-s tigan. Ii zic ca vreau factura pe firma. Da, da cum sa nu. Imi scoate factura. Pe numele meu, pe adresa firmei si tara... United Kindom. Ii explic ca nu e bine. Si ii dau datele. Pe datele astea faci factura. Erted? Yes. Butoneaza ce butoneaza, o scoate din nou. O iau, o citesc din nou gresita. I-au trebuit nici mai mult nici mai putin de 6 (sase) facturi pana a nimerit-o pe aia buna. E greu a dracu sa scrii dupa o foaie pe care o ai in fata. Azi dimineata coboram cu colegii la masa. Cand sa intru ma opreste o tantita. Dupa fata si culorile din cap, englezoaica. Ca unde mergem. Pai sa luam micul dejun. In ce camera? Camera cutare si cutare si cutare. Pai nu puteti sa luati micul dejun ca factura e inchisa. Pai da, e inchisa' da miercuri noi am platit tot si in avans ce aveam de achitat. Nu ca ne trebuie nu-stiu-ce cartela. Ma intorc la receptie si incep cu "bloddy hotel","holly molly". Tipa de la receptie era pe receptie... Ca se s-a intamplat... Ii spun ce si cum, pai ca am uitat sa va dam voucherele. Yeah right! I-am mai zis vre-o doua pe limba ei, am recuperat voucherele si ne-am pus sa mancam. Azi am terminat cursul. Am primit si certificarile cum ca suntem maestrii in viitorul produs ce va fi lansat. Sunt curios ce ne asteapta vineri. Ca avem un drum pana la Londra si apoi avionul spre casa. Un lucru e clar. Pe Robin Hood nu l-am gasit...

Suma respectelor, Alydor

In cautarea lui Robin Hood (prima parte)

S-a gandit onor firma la care muncesc sa ma trimita sa invat niste chestii noi. Peste mari si tari taman la mama dracu' in "mult prea insorita Anglie". Si nu oriunde ci taman in Nottingam, locul de origine al lui Robin Hood. Plecarea duminica 2 iunie.
Booon. Duminica fac bagajele, imi iau bun ramas de la copii si nevasta si directia Brasov. Acolo ne astepta autocarul. Porneste nenea cu avant muncitoresc spre Bucuresti. Tu di airport. Ajungem in Bucuresti. Ploua de zici ca era sfarsitul lumii. In fine, ne facem check-in-ul ne cocotam in avion si da-i bataie. Drumul a fost ok, nu am avut surprize in ceea ce priveste zborul. Plus ca pe drum am golit si 2 fiole de vin. Una alba si una rosie. Aterizam pe airportu din Londra. Soare, cald, vant puteric. Coafura rezista. Cand am aterizat am crezut ca astia au gresit aeroportul si am aterizat in India. Ma uit la colegi. Astia se uita la mine. Bai e Londra acilea sau e alta minune? Ma uit inca o data pe bilet. Scrie Londra. Bai suntem bine... sper... . Hai sa mergem mai departe sa facem check-out-ul. Acolo surpriza. Din nou. Bai parca mai devreme eram in India... acum am ajuns in China? Trecem cu bine si de punctul asta, mergem mai departe. Ca sa ajung la Robin Hood acasa trebuia sa ajung in gara. De la aeroport pana la gara e ceva de mers. Da' pe unde? Facem si noi ce ar face oricine care nu stie incotro tre sa mearga... Intrebam. Ne zice unu de la security ca tre sa ajungem in gara. Hai serios... n-as fi ghicit. Da' pe unde o iau Gogule?? Ne da ala indicatii. Meri la ghiseu cumperi belet si apoi cobori la "underground" si de acolo iei metroul spre gara. Ne zice unde e magazinu' de belete, o luam la talpa spre directia indicata... Acolo surpriza din nou. Zici ca eram in Bangladesh... Un nene negru. Ba da' negru-negru. Daca stingeai lumina nu il mai gaseai daca nu zambea. Ne da si Gogu asta biletele, si da-i spre metrou. Ne uitam pe harta, 18 statii pana la gara, o ora cu metroul. Ai de viata mea... N-avem ce face... Si incepem sa numaram statiile. Ajungem in cele din urma in gara. Acolo din nou... Du-te cauta bilete, etc... Gasim ce ne trebuie, gasim trenul. Ala pleaca la 9 si 10 minute. ne uitam la ceas 8 jumate. Ne uitam pe linie, trenul acolo. Pai hai sa nu stam ca berbecii in fata garii hai sa stam in tren. Dam sa intram pe peron apare un indian. Nu din ala cu pene in cap si cu "huga-chacka, huga-chacka" in timp ce topaie in jurul focului invocand ploaia, ci unu din ala "hai mai neim is Rajid, hau chen ai help you ser". Ii explic in engleza mea americana (ca doar lucrez pe proiect de America) ca ce si ca cum vreau. La care el "No-No. nid to ueit dere till trein uil cam", si imi arata in afara locului de imbarcare niste banci. N-am de ales... Mai o povesste, mai o gluma. Se face 9, incepe sa creasca coada in fata locului pe unde te lasau sa intrii pe peron. Ne punem si noi la coada. Trecem de check-in, ne postam in fata usii trenului. Si asteptam. 9 si 5... usile inchise. 9 si 8 minute... la fel. Am inceput sa ma intreb daca e trenul bun. Ma uit la colegi, ei se uita la mine... Intreb pe cineva. Imi confirma ca suntem la trenul care trebuie. 9 si 10. Fix. Se deschid usile trenului. Intram in vagon, ne punem sa stam jos. Vine un alt Gogu si ne verifica beletele... Ajungem in cele din urma la Nottigham pe la 11 jumate. Seara. Ne dam jos din tren si cautam si noi hotelul. Ar trebui sa fie pe langa gara pe undeva... Ne uitam in stanga, vedem niste schele... construiau baietii. Ne uitam in dreapta.... Taxiuri... In taxi ghici ce? Indian. Din aceiasi tara ca si ala din statia de tren. Il intrebam pe unde sa o luam la hotel.... ne arata directia si go... La receptie, altul. Mai ca imi vine sa cred ca Anglia este sub ocupatie chinezo-nigeriano-indiano-araba. Ne da nenea cartelele de la camere imi vine si mie ideea geniala de a il intreba de adaptoare de prize... Ca na... tre sa fie astia cu doo perechi de oo... Si prizele lor nu merg in stecherele noastre. Ne da omuletu doua adaptoare si asta e... Zbag fiecare in camera lui. Si nani pana dimineata. Dimineata ne sculam noi, mergem la micul dejun... Ma uit pe platouri, nu prea am gasit ceva ce sa imi convina... zic ca iau un iaurt cu niste fructe de padure. Greseala. Iaurtul acru, fructele de padure idem. Shit. Las astea acolo, mai dau o tura pe la mancare... Era niste "bacon" da' subtire de vedeai prin el. Plus ca mai era si prajit. Deci tare ca talpa. Am zis pas... Mai arunc o privire, gasesc ceva care imi parea a fi pireu... bag lingura sa iau... cucu.... era un fel de ratota... Da' era alba. Cred ca era facuta cu praf de oua de gaini artificiale... Zic pas si la asta. Gasesc niste chestii negre. Da' negre. N-am avut curajul sa iau... Am intrebat dupa, ce sunt alea. Un fel de ficat macinat, amestecat nu dracu-stie-ce. In cele din urma am gasit niste croissante cu gem. Gemul era langa. Am zis ca nu am ce sa gresesc. Ei nu... Croissantele erau ok. Dar gemul groaznic. A vazut ala fructele cum am vazut eu fundul Gropii Marianelor. Mai dau o tura gasesc alt gem. Imi pun pe farfurie, gust, era comestibil. Bun... termin de mancat croissantele cu gem, hai sa beau si eu o cafea sa ma trezesc. Iau cana, ma duc la otomatul de cafea push za button si incepe sa curga un lichid maro... Ma uit circumspect la ala... Stiti cum e aia... cin' s-a fript cu ciorba... sufla si in inghetata...Imi inmoi buzele in chestia aia... Pe langa faptul ca frigea ca dracu, nu avea nici un gust. Ma resemnez... asta e... Inghit cu sila lichidul. Era cam ca si o cafea de-a noastra buna, peste care mai torni inca juma' de litru de apa. Plata. Fara lamaie. Buuun... mergem noi spre curs. Ca doar d'aia m-a trimis firma la mama dracu'. Sa ma scolarizez nu sa huzuresc. Iesim din hotel. Afara soare, dar batea vantul.. Unul din ala subtire de iti gaseste toate gaurile. Pielea incepea sa ma stranga. Inchei geaca. Parca e mai bine. Iesim din curtea hotelului. Pe strada neste gagicute. 20-22 de ani. Un metru jumate si 150 de kile. Plus fusta mini si bluza fara maneci si slapi. Am inceput sa tremur doar cand le-am vazut... Brrrrr. Oricum erau tatuate din cap pana in flip-fopsi. Am zis ca e doar o intamplare. Se zice ca daca nu stii cand ai ajuns in Anglia sa te uiti dupa cai... De ce? Pai atunci cand caii incep sa fie mai frumosi decat femeile atunci cu siguranta esti in Anglia. Ceea ce e perfect adevarat. In zilele urmatoare m-am convins... Au astea niste fete de zici ca-s decupate cu stanga de pe cutia de otrava de soareci... Pentru un european (cum imi place sa ma consider) totul in tara asta ti se pare pe dos... Chiar daca ei zic ca au volanul pe "right side"... Ori fi avand ei volanul pe "right side" dar conduc pe "wrong side" a drumului. Plin de masini cu volanul pe dreapta. Normal doar esti in Anglia... Duuuuh. Ce nu am vazut, desi m-am uitat destul de mult, nu am vazut nici o motocicleta cu ghidonul pe dreapta. Macar aici sunt la fel cu restul omenirii. In rest despre vietuitorii din oras ce sa zic... amabili dar reci. Noi terminam cursul pe la 5, 5 si jumatate. Cursul este in orasul de langa... Beeston. Faci pana acolo 6-7 minute cu trenul. Deci terminam cursul la ora 5 jumate. Dupa curs back to di hotel si hai la o plimbare prin oras. Surpriza. Totul inchis. Nici un magazin, nimic. Pustiu pe strazi. Era cam ora 6. Am luat-o in sus pe drum. Pustiu. Bai or fi declarat astia bombardament si toata lumea e in casa. Cred ca am mers 10 kilometri prin oras si nu am vazut mai mult de 8 oameni pe strada. Ce dracu or fi facand astia la orele astea... habar nu am. Cred ca vegeteaza. La cum arata cred ca doar mananca si dorm. A doua zi ii intrebam pe colegi de unde puteam sa ne luam si noi una-alta. Ca na... macar un suvenir... ceva...Pai nu prea aveti de unde... Ca la ora 5 totul se inchide. Ba voi sunteti sanatosi la cap?? Si cand viata mea iti cumperi ceva de mancat, imbracat, baut, etc.?? Pai pana la ora 5.... Shit... deci pauza la cumparaturi...Am zis ca daca nu pot sa ma duc la shopping atunci ma car ma duc sa ma culturalizez. Adica sa vad si eu istoria orasului... Aha... siiigur ca da... si marmota inchidea muzeele si punctele turistice tot la ora 5... Deci canci. Bantuind pe strazi in cautarea fotografiei perfecte dau peste niste "Tesco". Un fel de Penny's market de pe la noi. Intru si eu si cumpar o paine, o margarina si un salam. Ca la carciumi preturile erau mai mult decat puteam sa suport. Cautand pe net dam peste un site sportdirect.com. Ma uit si eu pe acolo, preturi decente si produse care pareau bune. Plus ca mai aveau si ceva promotii. Intreb colegii de curs unde este un asemenea magazin si imi confirma ca este unul in Beeston. Super. Asa ca ieri dupa ce am terminat cursul am plecat la shopping bucurosi ca am gasit si noi un magazin deschis. Ajung acolo... Stiti vorba aia cu pomul laudat si sacul? Ei bine, din nou s-a confirmat... Ma invart 10 minute prin magazin. Imi cautam si eu o geaca ceva, cum vazusem pe site. Cucu... In cele din urma am luat 2 tricouri pentru juniori. 4 lire 2 bucati. Termin eu cumparaturile, platesc si ies. Afara colega astepta. Mai era cu noi un coleg... O intreb de el, habar nu avea pe unde e. Din magazin nu iesise. Stam ce stam, colega baga 2-3-4 tigari, colegul nicaieri... Intru dupa el in magazin... Nimic. Nu era nicaieri. Ma duc la etaj, ma invart pe dupa rafturi, nimic... Cobor, mai dau o tura printre rafturi, asta nicaieri. Ies afara, o intreb iar pe colega... Parca l-a inghitit pamantul. Ii dau un sms... Dupa inca 2 tigari primesc mesaj... ca cica mai sta inca vo juma de ora... Bine ma! Noi terminasem cumparaturile asa ca hotaram sa luam autobuzul spre Nottingham. Ne punem noi in statie si asteptam... trece un autobuz, trec doua. Nici unu nu opreste... Ce dracu ma? nu stau pe partea buna a drumului? Ba stau! Deodata imi vine o idee creata. Sa fac cu mana la autobuz. Vine totobuzu' si ne urcam... Ulterior am aflat ca asa se opreste la ei autobuzul. Poti sa stai in statia pana ploua cu nuci... Ca daca nu ridici manutele nu opresc. Partea buna e ca beletele le vinde nenea soferul. Ajungem in Nottingham, ne suna colegii de training daca nu iesim la o bere... Confirmam pozitiv si ii intrebam unde... ne zic astia ca la Peachy Keens. Zis si facut. Ne dau coordonatele, si da-i talpa. Pe jos. Ca cica mersul pe jos face picioru' frumos. Ajungem in minunatia de local, ne aduce un omulet o bere la fiecare. Toate ca toate da' eu am inteles ca acolo se si mananca, mai ales ca ne era foame. Si ii intreb daca vine vreun Gogu sa ne ia comanda. Ei bine nu. Restaurantul asta e cu autoservire. Iei si iti pui ce vrei, cat vrei si de cate ori vrei. Total 11.5 lire. Bautura se platea separat. Ce e si mai interesant e ca in restaurant gaseai mancare din vo 12 tari. Imi iau niste chestii de pui, niste ariprioare cu ceva sos, niste crab claws, cartofi si ceva dulce... Ma pune Aghiuta sa incep cu aripioara de pui. Bai nene... Picanta!!! Da' stii cum? Ca-ti dadeau lacrimile. Mai ales ca eu nu mananc picant... Am stins cu o sticla de bere. Dintr-o inghititura. Am mai dat apoi o tura prin bucataria chinezeasca, japoneza, thailandeza. Da' de data asta am intrebat ce e picant si ce nu. Plus ca am facut o vizita si bucatariei frantuzesti. Nu aveau aia nu stiu ce mancare da' aveau niste dulciuri de iti ploua in gura. Drept pentru care am mai vizitat de 2 ori sectiunea de dulciuri. Azi am iesit de la curs ceva mai devreme ca e zi scurta. Adica pe la 2. Drept urmare am profitat de timpul liber si am reusit sa intru in Castelul din Nottingham. Am ramas putin cam dezamagit... Ma asteptam la altceva. Am ajuns acolo si era ditai expozitia de arta contemporana. In traducere niste punctulete de toate culorile aruncate pe o panza... Sau niste dungi colorate trase pe o panza. Cica aia e arta... sa vada Van Gogh, Monet sau Picasso chestia asta s-ar rasuci in mormant. Am niste desene de ale piticilor de la grupa mica. Pe cuvant daca nu ii bat pe astia cu arta contemporana la fund...
Acum sunt in drum spre Milton Keynes. Stau peste noapte la un prieten si dimineata ma duc la bucingham... M-a invitat Regina la un ceai sambata. Ca saptamana viitoare oricum e ziua ei. Sa vad, poate da si o prajitura ceva...



Suma respectelor, Alydor