In cautarea lui Robin Hood (prima parte)

S-a gandit onor firma la care muncesc sa ma trimita sa invat niste chestii noi. Peste mari si tari taman la mama dracu' in "mult prea insorita Anglie". Si nu oriunde ci taman in Nottingam, locul de origine al lui Robin Hood. Plecarea duminica 2 iunie.
Booon. Duminica fac bagajele, imi iau bun ramas de la copii si nevasta si directia Brasov. Acolo ne astepta autocarul. Porneste nenea cu avant muncitoresc spre Bucuresti. Tu di airport. Ajungem in Bucuresti. Ploua de zici ca era sfarsitul lumii. In fine, ne facem check-in-ul ne cocotam in avion si da-i bataie. Drumul a fost ok, nu am avut surprize in ceea ce priveste zborul. Plus ca pe drum am golit si 2 fiole de vin. Una alba si una rosie. Aterizam pe airportu din Londra. Soare, cald, vant puteric. Coafura rezista. Cand am aterizat am crezut ca astia au gresit aeroportul si am aterizat in India. Ma uit la colegi. Astia se uita la mine. Bai e Londra acilea sau e alta minune? Ma uit inca o data pe bilet. Scrie Londra. Bai suntem bine... sper... . Hai sa mergem mai departe sa facem check-out-ul. Acolo surpriza. Din nou. Bai parca mai devreme eram in India... acum am ajuns in China? Trecem cu bine si de punctul asta, mergem mai departe. Ca sa ajung la Robin Hood acasa trebuia sa ajung in gara. De la aeroport pana la gara e ceva de mers. Da' pe unde? Facem si noi ce ar face oricine care nu stie incotro tre sa mearga... Intrebam. Ne zice unu de la security ca tre sa ajungem in gara. Hai serios... n-as fi ghicit. Da' pe unde o iau Gogule?? Ne da ala indicatii. Meri la ghiseu cumperi belet si apoi cobori la "underground" si de acolo iei metroul spre gara. Ne zice unde e magazinu' de belete, o luam la talpa spre directia indicata... Acolo surpriza din nou. Zici ca eram in Bangladesh... Un nene negru. Ba da' negru-negru. Daca stingeai lumina nu il mai gaseai daca nu zambea. Ne da si Gogu asta biletele, si da-i spre metrou. Ne uitam pe harta, 18 statii pana la gara, o ora cu metroul. Ai de viata mea... N-avem ce face... Si incepem sa numaram statiile. Ajungem in cele din urma in gara. Acolo din nou... Du-te cauta bilete, etc... Gasim ce ne trebuie, gasim trenul. Ala pleaca la 9 si 10 minute. ne uitam la ceas 8 jumate. Ne uitam pe linie, trenul acolo. Pai hai sa nu stam ca berbecii in fata garii hai sa stam in tren. Dam sa intram pe peron apare un indian. Nu din ala cu pene in cap si cu "huga-chacka, huga-chacka" in timp ce topaie in jurul focului invocand ploaia, ci unu din ala "hai mai neim is Rajid, hau chen ai help you ser". Ii explic in engleza mea americana (ca doar lucrez pe proiect de America) ca ce si ca cum vreau. La care el "No-No. nid to ueit dere till trein uil cam", si imi arata in afara locului de imbarcare niste banci. N-am de ales... Mai o povesste, mai o gluma. Se face 9, incepe sa creasca coada in fata locului pe unde te lasau sa intrii pe peron. Ne punem si noi la coada. Trecem de check-in, ne postam in fata usii trenului. Si asteptam. 9 si 5... usile inchise. 9 si 8 minute... la fel. Am inceput sa ma intreb daca e trenul bun. Ma uit la colegi, ei se uita la mine... Intreb pe cineva. Imi confirma ca suntem la trenul care trebuie. 9 si 10. Fix. Se deschid usile trenului. Intram in vagon, ne punem sa stam jos. Vine un alt Gogu si ne verifica beletele... Ajungem in cele din urma la Nottigham pe la 11 jumate. Seara. Ne dam jos din tren si cautam si noi hotelul. Ar trebui sa fie pe langa gara pe undeva... Ne uitam in stanga, vedem niste schele... construiau baietii. Ne uitam in dreapta.... Taxiuri... In taxi ghici ce? Indian. Din aceiasi tara ca si ala din statia de tren. Il intrebam pe unde sa o luam la hotel.... ne arata directia si go... La receptie, altul. Mai ca imi vine sa cred ca Anglia este sub ocupatie chinezo-nigeriano-indiano-araba. Ne da nenea cartelele de la camere imi vine si mie ideea geniala de a il intreba de adaptoare de prize... Ca na... tre sa fie astia cu doo perechi de oo... Si prizele lor nu merg in stecherele noastre. Ne da omuletu doua adaptoare si asta e... Zbag fiecare in camera lui. Si nani pana dimineata. Dimineata ne sculam noi, mergem la micul dejun... Ma uit pe platouri, nu prea am gasit ceva ce sa imi convina... zic ca iau un iaurt cu niste fructe de padure. Greseala. Iaurtul acru, fructele de padure idem. Shit. Las astea acolo, mai dau o tura pe la mancare... Era niste "bacon" da' subtire de vedeai prin el. Plus ca mai era si prajit. Deci tare ca talpa. Am zis pas... Mai arunc o privire, gasesc ceva care imi parea a fi pireu... bag lingura sa iau... cucu.... era un fel de ratota... Da' era alba. Cred ca era facuta cu praf de oua de gaini artificiale... Zic pas si la asta. Gasesc niste chestii negre. Da' negre. N-am avut curajul sa iau... Am intrebat dupa, ce sunt alea. Un fel de ficat macinat, amestecat nu dracu-stie-ce. In cele din urma am gasit niste croissante cu gem. Gemul era langa. Am zis ca nu am ce sa gresesc. Ei nu... Croissantele erau ok. Dar gemul groaznic. A vazut ala fructele cum am vazut eu fundul Gropii Marianelor. Mai dau o tura gasesc alt gem. Imi pun pe farfurie, gust, era comestibil. Bun... termin de mancat croissantele cu gem, hai sa beau si eu o cafea sa ma trezesc. Iau cana, ma duc la otomatul de cafea push za button si incepe sa curga un lichid maro... Ma uit circumspect la ala... Stiti cum e aia... cin' s-a fript cu ciorba... sufla si in inghetata...Imi inmoi buzele in chestia aia... Pe langa faptul ca frigea ca dracu, nu avea nici un gust. Ma resemnez... asta e... Inghit cu sila lichidul. Era cam ca si o cafea de-a noastra buna, peste care mai torni inca juma' de litru de apa. Plata. Fara lamaie. Buuun... mergem noi spre curs. Ca doar d'aia m-a trimis firma la mama dracu'. Sa ma scolarizez nu sa huzuresc. Iesim din hotel. Afara soare, dar batea vantul.. Unul din ala subtire de iti gaseste toate gaurile. Pielea incepea sa ma stranga. Inchei geaca. Parca e mai bine. Iesim din curtea hotelului. Pe strada neste gagicute. 20-22 de ani. Un metru jumate si 150 de kile. Plus fusta mini si bluza fara maneci si slapi. Am inceput sa tremur doar cand le-am vazut... Brrrrr. Oricum erau tatuate din cap pana in flip-fopsi. Am zis ca e doar o intamplare. Se zice ca daca nu stii cand ai ajuns in Anglia sa te uiti dupa cai... De ce? Pai atunci cand caii incep sa fie mai frumosi decat femeile atunci cu siguranta esti in Anglia. Ceea ce e perfect adevarat. In zilele urmatoare m-am convins... Au astea niste fete de zici ca-s decupate cu stanga de pe cutia de otrava de soareci... Pentru un european (cum imi place sa ma consider) totul in tara asta ti se pare pe dos... Chiar daca ei zic ca au volanul pe "right side"... Ori fi avand ei volanul pe "right side" dar conduc pe "wrong side" a drumului. Plin de masini cu volanul pe dreapta. Normal doar esti in Anglia... Duuuuh. Ce nu am vazut, desi m-am uitat destul de mult, nu am vazut nici o motocicleta cu ghidonul pe dreapta. Macar aici sunt la fel cu restul omenirii. In rest despre vietuitorii din oras ce sa zic... amabili dar reci. Noi terminam cursul pe la 5, 5 si jumatate. Cursul este in orasul de langa... Beeston. Faci pana acolo 6-7 minute cu trenul. Deci terminam cursul la ora 5 jumate. Dupa curs back to di hotel si hai la o plimbare prin oras. Surpriza. Totul inchis. Nici un magazin, nimic. Pustiu pe strazi. Era cam ora 6. Am luat-o in sus pe drum. Pustiu. Bai or fi declarat astia bombardament si toata lumea e in casa. Cred ca am mers 10 kilometri prin oras si nu am vazut mai mult de 8 oameni pe strada. Ce dracu or fi facand astia la orele astea... habar nu am. Cred ca vegeteaza. La cum arata cred ca doar mananca si dorm. A doua zi ii intrebam pe colegi de unde puteam sa ne luam si noi una-alta. Ca na... macar un suvenir... ceva...Pai nu prea aveti de unde... Ca la ora 5 totul se inchide. Ba voi sunteti sanatosi la cap?? Si cand viata mea iti cumperi ceva de mancat, imbracat, baut, etc.?? Pai pana la ora 5.... Shit... deci pauza la cumparaturi...Am zis ca daca nu pot sa ma duc la shopping atunci ma car ma duc sa ma culturalizez. Adica sa vad si eu istoria orasului... Aha... siiigur ca da... si marmota inchidea muzeele si punctele turistice tot la ora 5... Deci canci. Bantuind pe strazi in cautarea fotografiei perfecte dau peste niste "Tesco". Un fel de Penny's market de pe la noi. Intru si eu si cumpar o paine, o margarina si un salam. Ca la carciumi preturile erau mai mult decat puteam sa suport. Cautand pe net dam peste un site sportdirect.com. Ma uit si eu pe acolo, preturi decente si produse care pareau bune. Plus ca mai aveau si ceva promotii. Intreb colegii de curs unde este un asemenea magazin si imi confirma ca este unul in Beeston. Super. Asa ca ieri dupa ce am terminat cursul am plecat la shopping bucurosi ca am gasit si noi un magazin deschis. Ajung acolo... Stiti vorba aia cu pomul laudat si sacul? Ei bine, din nou s-a confirmat... Ma invart 10 minute prin magazin. Imi cautam si eu o geaca ceva, cum vazusem pe site. Cucu... In cele din urma am luat 2 tricouri pentru juniori. 4 lire 2 bucati. Termin eu cumparaturile, platesc si ies. Afara colega astepta. Mai era cu noi un coleg... O intreb de el, habar nu avea pe unde e. Din magazin nu iesise. Stam ce stam, colega baga 2-3-4 tigari, colegul nicaieri... Intru dupa el in magazin... Nimic. Nu era nicaieri. Ma duc la etaj, ma invart pe dupa rafturi, nimic... Cobor, mai dau o tura printre rafturi, asta nicaieri. Ies afara, o intreb iar pe colega... Parca l-a inghitit pamantul. Ii dau un sms... Dupa inca 2 tigari primesc mesaj... ca cica mai sta inca vo juma de ora... Bine ma! Noi terminasem cumparaturile asa ca hotaram sa luam autobuzul spre Nottingham. Ne punem noi in statie si asteptam... trece un autobuz, trec doua. Nici unu nu opreste... Ce dracu ma? nu stau pe partea buna a drumului? Ba stau! Deodata imi vine o idee creata. Sa fac cu mana la autobuz. Vine totobuzu' si ne urcam... Ulterior am aflat ca asa se opreste la ei autobuzul. Poti sa stai in statia pana ploua cu nuci... Ca daca nu ridici manutele nu opresc. Partea buna e ca beletele le vinde nenea soferul. Ajungem in Nottingham, ne suna colegii de training daca nu iesim la o bere... Confirmam pozitiv si ii intrebam unde... ne zic astia ca la Peachy Keens. Zis si facut. Ne dau coordonatele, si da-i talpa. Pe jos. Ca cica mersul pe jos face picioru' frumos. Ajungem in minunatia de local, ne aduce un omulet o bere la fiecare. Toate ca toate da' eu am inteles ca acolo se si mananca, mai ales ca ne era foame. Si ii intreb daca vine vreun Gogu sa ne ia comanda. Ei bine nu. Restaurantul asta e cu autoservire. Iei si iti pui ce vrei, cat vrei si de cate ori vrei. Total 11.5 lire. Bautura se platea separat. Ce e si mai interesant e ca in restaurant gaseai mancare din vo 12 tari. Imi iau niste chestii de pui, niste ariprioare cu ceva sos, niste crab claws, cartofi si ceva dulce... Ma pune Aghiuta sa incep cu aripioara de pui. Bai nene... Picanta!!! Da' stii cum? Ca-ti dadeau lacrimile. Mai ales ca eu nu mananc picant... Am stins cu o sticla de bere. Dintr-o inghititura. Am mai dat apoi o tura prin bucataria chinezeasca, japoneza, thailandeza. Da' de data asta am intrebat ce e picant si ce nu. Plus ca am facut o vizita si bucatariei frantuzesti. Nu aveau aia nu stiu ce mancare da' aveau niste dulciuri de iti ploua in gura. Drept pentru care am mai vizitat de 2 ori sectiunea de dulciuri. Azi am iesit de la curs ceva mai devreme ca e zi scurta. Adica pe la 2. Drept urmare am profitat de timpul liber si am reusit sa intru in Castelul din Nottingham. Am ramas putin cam dezamagit... Ma asteptam la altceva. Am ajuns acolo si era ditai expozitia de arta contemporana. In traducere niste punctulete de toate culorile aruncate pe o panza... Sau niste dungi colorate trase pe o panza. Cica aia e arta... sa vada Van Gogh, Monet sau Picasso chestia asta s-ar rasuci in mormant. Am niste desene de ale piticilor de la grupa mica. Pe cuvant daca nu ii bat pe astia cu arta contemporana la fund...
Acum sunt in drum spre Milton Keynes. Stau peste noapte la un prieten si dimineata ma duc la bucingham... M-a invitat Regina la un ceai sambata. Ca saptamana viitoare oricum e ziua ei. Sa vad, poate da si o prajitura ceva...



Suma respectelor, Alydor