Adio Anglia...

In cele din urma am plecat de la hotel. Oricum pentru mine englezii raman o natiune din alta lume. Mult prea ciudati. Au chestii care le au bine gandite, au unele chestii care sunt gandite cu partile moi ale corpului. Prizele de exemplu sunt gandite bine. Pentru securitatea ta. Adica daca nu impingi puta aia de la impamantare nu poti sa bagi nimic in priza. Ceea ce reduce riscul de curentare pentru copii. Robinetele de apa raman in continuare un mister. Sunt amabili dar doar atat. Spuneam mai devreme despre "frumusetea" femeilor. Cand mergeam spre Nottingham tocmai vorbeam despre asta cu colegii. La un moment dat pe culoar trecea o domnisorica pe la 30 de ani dragutica. Atunci si-a gasit si tanti sa treaca tocmai pentru a imi confirma exceptia de la regula. Colegul meu isi pusese geanta putin in drum. Fiind bagajul putin in drum ea nu prea putea sa treaca, asa ca al meu coleg a tras-o putin spre interior pentru a-i face loc. Tipa i-a raspuns in cea mai pura fraceza "Merci". Q.E.D.
Aici vezi pe toata lumea de la mic la mare cu smartfonu' in mana. De la pitici de 7-8 ani pana la cei de 60-70. De la maturatorul de strada pana la CEO-ul companiei. Toti butoneaza intr-una smartfoanele. Ca e iPhone ca e Samsung sau HTC. Sunt curios ce fete ar face cocalarii de la noi daca ar vedea maturatorul de strada cu iPhone 4s sau Samsung S4. Astia fie citesc stirile fie asculta muzica. Nu tin telefonul doar pentru a il expune pe masa la terasa. La ei e ceva normal sa fii la costum, cravata si casti cu Beats by Dr.Dre pe urechi. Am vazut zilele astea o asiatica din asta juma' de buletin cu un ditai Samsung Mega in mana. Pentru cine nu stie ala are ecranul de 6.3 inch ~ 16 cm. Si eu imi faceam probleme ca Galaxy Note II la 5.5 inch este mare... Am ajuns la gara. Ne uitam pe panouri. Pleaca de la linia 4. Hai catre linia 4. Ajungem acolo... surpriza. Peronul impartit in doua. 4a si 4b. No drace... Intrebam. Ca e pe gratis. Ne lamureste nenea ca suntem pe peronul care trebuie. La astia peronul pana la jumatate e o litera si apoi de la jumatate a alta litera. Ca sunt trenuri care ajung in gara si apoi se rup in doua. Unu pleaca cea si altul pleaca hais. Daca nu esti atent... ai cam pus-o. Te urci in trenul care pleaca in directia opusa... Drumul pana la St.Pancras a decurs fara probleme. Atata doar ca la fiecare statie tanti aia anunta "You are now on Piccadilly line". 19 statii, de la King's Cross pana la Heathrow. Devine enervanta la un moment-dat. Ajungem noi in aeroport cu ceva timp mai devreme. Cam 2 ore inainte de check-in. Asta e... Mai bine mai devreme cu 2 ore decat la 5 minute dupa ce a plecat. Stam noi afara, mai o poveste, mai una-alta. Ma loveste setea. Da' rau de tot. Las bagajul in grija colegilor si ma duc in prospectarea locului. Gasesc sus la etaj un magazin cu racoritoare. Ma uit la pret. 1.6 lire o sticla de apa minerala. De jumate. Inghit in sec si scot banu'. Asta e... Cand ajung la casa mai imi invart ochii prin magazin si ghici ce? Vad o carte. Dan Brown "Inferno". Asta tre sa fie noua imi zic eu. Ma uit in interior, 2013. Pun mana pe telefon si sun in tara. Pe prietena de care va ziceam data trecuta. O ai? Nu. N-am auzit de ea. Pai nu aveai cum ca abia acu o luna a fost lansata un US si la noi inca nu se aude nimic de ea. Va apare abia in august. O iau? Normal ca da... Nu mai stau pe ganduri si tup cu cartea pe tejgheaua lui tanti. Ies afara si mai stam la o poveste, la una alta se face timpul de check-in. Ne predam bagajele si mergem si noi sa mai cascam gura prin duty-free. Ca de cumparat era imposibil sa te apropii de preturi. Un adaptor de priza care il gaseai in magazin cu o lira, aici era 9.99. Lire. Ca sa simti ca traiesti. Am zis pas... Am gasit o esarfa, matase... 50 de lire... reducere de la 80. Avionul pleca la 18.10. Noi am facut check-in-ul la 16.10. Poarta de imbarcare se deschidea la 17.10. Adica mai aveam timp. Mai cascam ochii si gasesc in magazin un portofel. De vanzare, nu pe jos. Ma uit la el, frumusel. Piele. Finut lucrat. Ma uit la pret si ma apuca sughitu. 150 de lire. Io am inteles ca portofelul trebuie sa iti tina banii, nu sa ii faca praf. Adica totusi... 150 de lire sunt ceva bani. Am zis pas... Terminam window-shoppingul si ne punem si noi pe o banca sa asteptam sa se deschida poarta de imbarcare. Trece timpul, se face ora de imbarcare, hai sa o luam la papuc spre poarta. Ajungem in cele din urma in avion. Se pregateste pilotul sa decoleze. In fata mea, pe scaun, doua babe. Pilotul saracu astepta ok-ul de la turn. In lateralul nostru alte avioane. Ele treceau noi stateam. Incep babele "uite-l si pe nesimtitu' ala, se baga in fata noastra. Noi am ajuns inaintea lui aici". Initial am crezut ca glumesc. Dar nu glumeau deloc. Mai stam, mai trece un avion, apare altul. Baba revoltata rau. "Cum e posibil ca noi sa stam aici ca prostii si astia sa se bage in fata noastra? Pilotul asta ce face? De ce nu intra in fata lui?" In cele din urma decolam, se linistesc babele. Pentru moment. Nu ajungem la 6000 de metri ca iar incep. "Da mancare nu ne dau? Sau macar o cafea? Ce mai asteapta?" Ia-am zis din spate sa aiba rabdare ca nu o lasa compania aeriana sa moara de inanitie. O sa vina si mancarea si cafeaua. Se potolesc. Finnaly. Ajungem in tara. Zbor lin, aterizare usoara. Asteptam bagajele. Imi recuperez si eu trollerul. Il iau de toarta si ceva nu mi se pare in clar. Ma uit la el mai bine. Manerul era rupt, si materialul sfasiat pe lateral. Imi creste tensiunea si ma apuca dracii. Intreb unde e biroul de reclamatii, ajung acolo ii explic la tanti ce si cum. Tanti se uita, constata, scrie o foaie si imi da doua foi. Una era nota de constatare, pe cealalta era locul unde trebuie sa depun cererea. Ma uit, numar de fax. O intreb pe tanti daca astia nu au si un e-mail ceva... Pai ca nu ca biroul e la mama dracu taman in Germania. Ca in Romania nu au. Bai nene... Suntem in era internetului. Adica ai internet pe strada, in tren, pe buda. Cum e posibil in 2013 sa nu ai tu o adresa de mail pentru asa ceva? Si te mai si lauzi ca esti ditai compania aviatica... Cica am 30 de zile la dispozitie ca sa depun plangerea. Cat am calatorit cu Tarom-ul nu am avut probleme. Renumita British Airways se pare ca a reusit sa imi distruga trollerul. Bravos natiune britanica. Incep sa ma simt mandru ca sunt Roman...

Suma respectelor, Alydor