La multi ani... mie

Iote ca se implini si anul. Anul de cand mi-am tras si eu blog. Un an in care am fost si injurat, si laudat. Care cum a vrut si a simtit. Un an in care nu am avut intotdeauna timp/chef/posibilitatea sa scriu. Daca ar fi sa fac o statistica ar fi ca intr-un an de zile acest blog a fost citit de peste 9000 de ori. Oameni din 42 de tari. Majoritatea din Romania. Altii de prin diferite colturi ale lumii. Probabil unii au citit. Unii au trecut peste acest blog. Probabil unii dintre voi l-au cautat. Oricum ati dat peste acest blog, vreau sa va multumesc celor care il cititi. Asa mai aflati ce/cum mai gandeste cel de langa voi. Dupa cum s-a vazut nu m-am axat pe o anumita tema. Am facut doar ce am zis ... am aberat. Mai mult sau mai putin elegant asta ramane sa stabiliti voi. Mi-am zis pasurile, ofurile. Ce ma doare. Ce gandesc. Ce vreau. Am si ras, am si glumit, am fost si seriosi , dar chiar si atunci am incercat sa pun o nota de umor in ceea ce am scris. Fiindca deocamdata mai putem face haz de necaz.
S-au schimbat multe in viata mea intr-un an de zile. De la un angajat intr-o firma necunoscuta am ajuns angajat intr-o multinationala. De la un tanar rebel, am ajuns un tata responsabil (?!?) Viata mea a luat-o pe o panta ascendenta. Viata mea a inceput sa fie viata. Am cazut, am urcat, am dat cu capul de grinda de sus. Am cazut iar, m-am sters de praf, si iata... am invatat din greseli. Ceea ce este un castig zic eu...Zicea cineva ca fiecare sut in fund este un pas in fata. Este doar daca esti capabil sa treci peste durerea initiala provocata de impactul bombeului in posteriorul tau. Daca nu... mai iei cateva suturi si poate te luminezi. In caz contrar... somn sub reflectoare.
E putin trecut de ora 12. Noaptea. La multi ani mie! La multi ani voua! La multi ani tuturor! Sa speram ca in anul care vine voi avea mai putin de scris despre lucruri care ne deranjeaza si mai mult despre lucruri care ne fac placere. Sa speram... Atat ne ramane.


Suma respectelor, Alydor

Aloca-va-s... locuri in cimitir...

Mirobolantu' guvern bok versiunea 0.3 s-a gandit sa mai scoata o lege "desteapta" ( a se citi - de foarte mare cacat, scuzati expresia) Ce vrea sa zica legea? Pai cica "Alocaţiile lunare pentru copii ar putea fi acordate diferenţiat. Plenul Senatului a votat o propunere legisativă potrivit căreia indemnizaţiile să fie acordate în funcţie de veniturile părinţilor. 5% din salariul minim brut pe tara pentru copiii proveniti din familii cu venituri de peste 6.000 de lei, 10% din salariul minim brut pe tara pentru copiii proveniti din familii cu venituri cuprinse intre 3.500 si 6.000 de lei, 15% din salariul minim brut pe tara pentru copiii proveniti din familii cu venituri cuprinse intre 2.500 si 3.500 de lei, 20% din salariul minim brut pe tara pentru copiii proveniti din familii cu venituri cuprinse intre 1.500 si 2.500 de lei, 25% din salariul minim brut pe tara pentru copiii proveniti din familii cu venituri mai mici de 1.500 de lei. " Adica sa fim bine intelesi. Cu cat castiga parintii mai multi bani cu atat, copii primesc mai putin bani. Caci copii celor care castiga bani mai multi nu au aceleasi drepturi ca si cei care castiga putin. Asta pe langa faptul ca alocatia scade, pentru unii. Toata tevatura asta banuiesc ca face parte din serialul " 50% marire pentru profesori si 25.000 euro pentru romanii intorsi in tara" adica "pomeni electorale". Ca romania are bani... cacalau. Si toate alea sunt mirobolante in tara asta. Dar sa (ne) revenim. Toate rahaturile astea au niste chestii ciudate... si anume:
- discriminare pe criterii de avere intre copii - de parca copilul meu nu are aceleasi necesitati ca si a lu' gogu care e mai sarac cu mine cu 100 de ron si care se incadreaza la alta categorie. Ca eu trag ca boul si muncesc in 3 locuri, tre sa sufere copilul... Nu zic ca nu tre sa il ajute si pe ala care castiga mai putin. Dar pana la urma copii au aceleasi necesitati. Asta ar fi un aspect.
-Al doilea ar fi ca, tot ala care nu munceste si sta si toarna copii va lua mai multi bani (pe spinarea copiilor in primul rand si pe spinarea mea care muncesc-banii de la buget se strang si din urma muncii mele in 3 locuri)
Booon. Daca ne aruncam putin ochii in urma mai vedem inca o traznaie a magnificului guvern: " 500 EURO pe cap de nou nascut, depozitati prin legea educatiei, pentru cand au kinderii 18 ani". Adica din nou incurajam lenea. Da-i in ma-sa sa plateasca tampitii care lucreaza. Asta pe langa faptul ca sunt mii de familii in tara care traiesc din alocatia copiilor. Si cand iau banii de alocatie se opresc in primul birt. Pai 'tu-va muma voastra de vagabonzi si talhari ordinari ce sunteti. Incercati sa cumparati voturi de la saraci. Ca aia sunt mai multi in tara. Pai a dracu' sa fie ala de va voteaza.



Suma respectelor, Alydor

De la dihori la animale de companie...

Citeam si eu presa zilele trecute. Pe net. Ca am renuntat sa mai cumpar ziare din doua motive: chioscu e la dracu'n praznic si apoi de ce sa nu fim eco-friendly? Si imi cazura ochii pe o stire putin mai ciudata... Cătălin Botezatu şi-a luat dihor. Adica omu' in loc sa isi ia un Chiuaua, un Bichon... si-a luat dihor. Si a mai dat si o caruta de bani pe el. Cam 5000. De euro. Animalu' in cauza a petrecut primele patru luni din viaţă la o şcoală de dresaj din Paris si face parte din rasa Furet... Adica nu e orice dihor... e unu cu scoala. Cand se impute se impute delicat... nu ca nesimtitii aia de gradina, made in Cocomarla. Daca tot vroia sa ii puta ceva, de ce nu si-a luat o pereche de adidasi din piata , din aia cu 30 de ron perechea si ii purta o saptamana fara sa isi schimbe ciorapeii si efectul era acelasi. Plus ca la adidasi nu tre' sa le dea de mancare, nu trebuie pieptanati, nu tre' sa aiba grija de ei, nu iti sare in cap protectia adidasilor... In curand o sa apara un creator de moda cu niste goange din alea de juma' de palma, omizi, ratoni, soareci, sconcsi sau mai stiu eu ce bidiganii...
Astept cu nerabdare o intalnire mondena a astora cu animale ciudate, si la sfarsit totalul. Din toate bidiganiile a mai ramas doar animalul lui X. Pentru ca pe Chiuaua lu' Gogu l-a mancat pitonu' lu' Cotarzta si pe pitonu' lu' Cotartza l-a mancat dihoru lu' Botezatu, care a fost mancat la randul lui de ghepardu' lu' Surdu', care a inebunit cand a fost muscat de iguana lu' Mai-stiu-eu-cine....


Suma respectelor, Alydor

Telefonul Nikon

Zilele trecute ma uitam si eu pe net dupa niste aparate foto. Si nu mica mi-a fost surpriza cand am vazut un telefon marca Nikon. Rezolutia de 10 megapixeli si zoom optic de 15X. Ceea ce este foarte mult pentru un telefon ... Din pacate nu am gasit date despre stand-by si despre faptul ca are sau nu Wi-Fi sau BT








Ce nu m-am prins ... unde are tastatura???

P.S. Pentru blonde. Daca vreti sa vedeti mai mare dati clik pe poza...







Suma respectelor, Alydor

Angajatorii si lipsa coloanei vertebrale

Lumea isi mai schimba job-urile... Ca deh... e ceva normal sa cauti sa iti fie mai bine... Sa zicem ca lucrezi la o firma... de ceva ani. Vreo doi la numar. Dupa care primesti o oferta de job de la o alta firma... Oferta care suna cam asa: va asociati si ai 30 % din profit si salariul cu ceva mai mare decat la firma anterioara. Te duci sa vezi despre ce e vorba. Si stabilesti detaliile. Iti dai demisia de la vechea firma si te muti la cea noua... Si ajungi la semnatul actelor... Cei 30% din profit se transforma in 30% din profitul obtinut pe o masina. Taci si inghiti, zici ca lasa ca e bine si asa... Ca ai fost angajat pentru postul de grafician ( ceea ce ar presupune doar grafica pe calculator) si ajungi sa faci grafica, cutterari, printuri, carti de vizita, flyere, sa tai ceea ce printezi, sa faci insigne, colantari masini, inscriptionari tricouri, femeie de servici, relatii cu clientii (de pe telefonul tau propriu si personal care nu este decontat de firma) , distribuitor de marfa, merchandiser ... si te mai miri ce. Si taci. Si inghiti ca boul... Si zici ca lasa... treaca de la tine... Si mai ajungi sa faci si ore suplimentare. Ca managementul nu e capabil sa organizeze treaba cum trebuie... Si le faci... Neplatite. Ca deh... e obligatia ta ca angajat sa stai peste program. Si iar taci... si iar inghiti. Si mai trebuie sa mergi si dupa marfa. Cu masina ta. Din nou proprie si personala. Pe banii tai . Ca deh esti asociat. Din nou zici ca treaca... Mai vine si fericita perioada cand iti naste nevasta. Si legal ai dreptul la o saptamana de concediu. Sa iti ajuti consoarta. Din saptamana aia cat ai liber stai doar o zi acasa... Ca deh... firma te asteapta pe tine... Si clientii trebe musai satisfacuti. Si mergi la munca... Si iar taci si inghiti. Dupa care vine perioada de concedii. Iti iei si tu o saptamana... Ca deh... poate iti vin parintii in vizita sau poate vrei sa mai stai si tu pe acasa cu copii... Si iti suna telefonul ca si la aia cu steluta doidoidoi. Adica non-stop. Aia cum se face? Da’ aia cum se face? Da’ cum se cuttereaza? Da’ cum se printeaza pe fata verso? Da’... ??? Pai da. Ca din firma doar tu esti ala care stie cum se face treaba. Restul habar nu au. Trece si asta. Si vine ... CRIZA... Degeaba ii explici lu’ sefu cum trebe procedat, degeaba ii dai idei si solutii pentru rezolvare si pentru iesire din criza. Ca nu esti bagat in seama. Zici ca lasa ca e bine si asa. Doar nu te certi cu sefu’ ca sa iti asculte ideile. Vine si perioada cand pleaca sefu’ in concediu. Doua saptamani. Doua saptamani in care trebuie sa te ocupi singur de toate cele de mai sus. Si reusesti sa faci fata cu brio, si sa mai aduci si comenzi, sa mai strangi si bani. Unii cu, altii fara factura. Ca deh... e Romania. Conform legii mai ai dreptul la niste concediu. Iti mai iei o saptamana... Ca mai ai de facut una/alta pe acasa. Si din nou suna telefonul ca la stelutadoidoidoi... Aia cum se face? Da’ aia cum se face? Da’ cum se cuttereaza? Da’ cum se printeaza pe fata verso? Da’ cum se imprima tricourile? Da’ cum se fac insignele? Da’....???? Trece si asta . Si te intorci la munca. Si sefa iti zice: “-Stii fiindca e criza si nu este de munca ia-ti si restul de concediu.” Tu din nou taci. Si din nou inghiti. Ca ti-ai programat si tu concediu ala cu un scop. Dar mergi ca nu ai ce face... Si din nou incepe sa sune telefonul ca la steluta... Cu aceleasi teme. Cum se face X? Unde x poate lua orice valoare din domeniul de productie. Acu deja iti pui intrebari... Daca nu este de munca si te-a trimis acasa de ce mama dracu’ te suna? Mai verifici si tu mailul de la firma (ca doar de aia il ai si acasa). Trece si perioada asta si te intorci la munca... In prima zi... surpiza. Din nou esti trimis in concediu. De data asta fara plata. Si din nou taci... Si din nou inghiti. Dar pleci in concediu. Fara plata. Si pe la jumatatea concediului intrii sa verifici si tu un mail. Si constati cu stupoare ca nu mai poti. Ca nu mai e buna parola. Si trece si concediul Si te intorci la munca. Aici ... surpriza. Sefa te anunta ca deoarece si pentru ca e criza nu iti mai poate da salariul pe care l-ai negociat ci doar jumatate. Oricat de mare ar fi salariul intreg, jumatate e doar jumatate. Ai optiunea sa accepti sau sa pleci. Initial accepti. Zici ca macar sunt niste bani. Si apoi dupa 2 zile vine bomba... Vine sefa si iti spune ca te-a vazut cand ai facut niste carti de vizita. Si cand le-ai bagat in geanta. Te uiti ca boul. Ca stii ca nu e adevarat. Ii areti log-ul de print. Unde nu exista asa ceva printat. Ea o tine una si buna. Ca te-a vazut cand le-ai bagat in geanta. Ii intorci geanta pe dos. Carti de vizita... ioc. De unde nu este nici Dumnezeu nu ia. Ea o tine una si buna... Ca te-a vazut.... iti zici in gand ca asta e si mergi mai departe... Dupa care vine la tine si iti zice sa iti dai demisia. Ca ea stie ce a vazut. Chiar daca a vazut doar in imaginatia ei. Si iti dai demisia. Ca nu are sens sa continui sa muncesti la o firma unde esti privit ca un ticalos... Chiar daca nu ai facut nimic. Ca tu ai muncit ca boul pana nu ai mai putut, ai inghitit toate mizeriile si conditiile care ti-au fost impuse, cu gandul ca lasa... e bine si asa, treaca de la tine. Si in loc de “Multumesc” ai primit un ditai sutul in cur. Si la sfarsit cand mai trebuie sa iti dea bani se trezeste sa iti impute lucrari facute in urma cu 7-8 luni.Lucrari asupra carora s-a discutat o data. Si care s-au lamurit (cel putin atunci asa a ramas intelegerea). Si acum ajunge la concluzia ca tot tu trebuie sa ii dai bani. Adica nesimtirea atinge cote paroxistice.... Sfatul meu este sa va feriti de asemenea specimene... Ca sunt a dracu' de periculoase.
Si atunci incepi sa te intrebi: Daca tot a vrut sa te dea afara de ce nu a avut curajul sa ti-o spuna in fata? Pai iote de ce... din lipsa de coloana vertebrala.


Suma respectelor, Alydor