Angajatorii si lipsa coloanei vertebrale

Lumea isi mai schimba job-urile... Ca deh... e ceva normal sa cauti sa iti fie mai bine... Sa zicem ca lucrezi la o firma... de ceva ani. Vreo doi la numar. Dupa care primesti o oferta de job de la o alta firma... Oferta care suna cam asa: va asociati si ai 30 % din profit si salariul cu ceva mai mare decat la firma anterioara. Te duci sa vezi despre ce e vorba. Si stabilesti detaliile. Iti dai demisia de la vechea firma si te muti la cea noua... Si ajungi la semnatul actelor... Cei 30% din profit se transforma in 30% din profitul obtinut pe o masina. Taci si inghiti, zici ca lasa ca e bine si asa... Ca ai fost angajat pentru postul de grafician ( ceea ce ar presupune doar grafica pe calculator) si ajungi sa faci grafica, cutterari, printuri, carti de vizita, flyere, sa tai ceea ce printezi, sa faci insigne, colantari masini, inscriptionari tricouri, femeie de servici, relatii cu clientii (de pe telefonul tau propriu si personal care nu este decontat de firma) , distribuitor de marfa, merchandiser ... si te mai miri ce. Si taci. Si inghiti ca boul... Si zici ca lasa... treaca de la tine... Si mai ajungi sa faci si ore suplimentare. Ca managementul nu e capabil sa organizeze treaba cum trebuie... Si le faci... Neplatite. Ca deh... e obligatia ta ca angajat sa stai peste program. Si iar taci... si iar inghiti. Si mai trebuie sa mergi si dupa marfa. Cu masina ta. Din nou proprie si personala. Pe banii tai . Ca deh esti asociat. Din nou zici ca treaca... Mai vine si fericita perioada cand iti naste nevasta. Si legal ai dreptul la o saptamana de concediu. Sa iti ajuti consoarta. Din saptamana aia cat ai liber stai doar o zi acasa... Ca deh... firma te asteapta pe tine... Si clientii trebe musai satisfacuti. Si mergi la munca... Si iar taci si inghiti. Dupa care vine perioada de concedii. Iti iei si tu o saptamana... Ca deh... poate iti vin parintii in vizita sau poate vrei sa mai stai si tu pe acasa cu copii... Si iti suna telefonul ca si la aia cu steluta doidoidoi. Adica non-stop. Aia cum se face? Da’ aia cum se face? Da’ cum se cuttereaza? Da’ cum se printeaza pe fata verso? Da’... ??? Pai da. Ca din firma doar tu esti ala care stie cum se face treaba. Restul habar nu au. Trece si asta. Si vine ... CRIZA... Degeaba ii explici lu’ sefu cum trebe procedat, degeaba ii dai idei si solutii pentru rezolvare si pentru iesire din criza. Ca nu esti bagat in seama. Zici ca lasa ca e bine si asa. Doar nu te certi cu sefu’ ca sa iti asculte ideile. Vine si perioada cand pleaca sefu’ in concediu. Doua saptamani. Doua saptamani in care trebuie sa te ocupi singur de toate cele de mai sus. Si reusesti sa faci fata cu brio, si sa mai aduci si comenzi, sa mai strangi si bani. Unii cu, altii fara factura. Ca deh... e Romania. Conform legii mai ai dreptul la niste concediu. Iti mai iei o saptamana... Ca mai ai de facut una/alta pe acasa. Si din nou suna telefonul ca la stelutadoidoidoi... Aia cum se face? Da’ aia cum se face? Da’ cum se cuttereaza? Da’ cum se printeaza pe fata verso? Da’ cum se imprima tricourile? Da’ cum se fac insignele? Da’....???? Trece si asta . Si te intorci la munca. Si sefa iti zice: “-Stii fiindca e criza si nu este de munca ia-ti si restul de concediu.” Tu din nou taci. Si din nou inghiti. Ca ti-ai programat si tu concediu ala cu un scop. Dar mergi ca nu ai ce face... Si din nou incepe sa sune telefonul ca la steluta... Cu aceleasi teme. Cum se face X? Unde x poate lua orice valoare din domeniul de productie. Acu deja iti pui intrebari... Daca nu este de munca si te-a trimis acasa de ce mama dracu’ te suna? Mai verifici si tu mailul de la firma (ca doar de aia il ai si acasa). Trece si perioada asta si te intorci la munca... In prima zi... surpiza. Din nou esti trimis in concediu. De data asta fara plata. Si din nou taci... Si din nou inghiti. Dar pleci in concediu. Fara plata. Si pe la jumatatea concediului intrii sa verifici si tu un mail. Si constati cu stupoare ca nu mai poti. Ca nu mai e buna parola. Si trece si concediul Si te intorci la munca. Aici ... surpriza. Sefa te anunta ca deoarece si pentru ca e criza nu iti mai poate da salariul pe care l-ai negociat ci doar jumatate. Oricat de mare ar fi salariul intreg, jumatate e doar jumatate. Ai optiunea sa accepti sau sa pleci. Initial accepti. Zici ca macar sunt niste bani. Si apoi dupa 2 zile vine bomba... Vine sefa si iti spune ca te-a vazut cand ai facut niste carti de vizita. Si cand le-ai bagat in geanta. Te uiti ca boul. Ca stii ca nu e adevarat. Ii areti log-ul de print. Unde nu exista asa ceva printat. Ea o tine una si buna. Ca te-a vazut cand le-ai bagat in geanta. Ii intorci geanta pe dos. Carti de vizita... ioc. De unde nu este nici Dumnezeu nu ia. Ea o tine una si buna... Ca te-a vazut.... iti zici in gand ca asta e si mergi mai departe... Dupa care vine la tine si iti zice sa iti dai demisia. Ca ea stie ce a vazut. Chiar daca a vazut doar in imaginatia ei. Si iti dai demisia. Ca nu are sens sa continui sa muncesti la o firma unde esti privit ca un ticalos... Chiar daca nu ai facut nimic. Ca tu ai muncit ca boul pana nu ai mai putut, ai inghitit toate mizeriile si conditiile care ti-au fost impuse, cu gandul ca lasa... e bine si asa, treaca de la tine. Si in loc de “Multumesc” ai primit un ditai sutul in cur. Si la sfarsit cand mai trebuie sa iti dea bani se trezeste sa iti impute lucrari facute in urma cu 7-8 luni.Lucrari asupra carora s-a discutat o data. Si care s-au lamurit (cel putin atunci asa a ramas intelegerea). Si acum ajunge la concluzia ca tot tu trebuie sa ii dai bani. Adica nesimtirea atinge cote paroxistice.... Sfatul meu este sa va feriti de asemenea specimene... Ca sunt a dracu' de periculoase.
Si atunci incepi sa te intrebi: Daca tot a vrut sa te dea afara de ce nu a avut curajul sa ti-o spuna in fata? Pai iote de ce... din lipsa de coloana vertebrala.


Suma respectelor, Alydor