Presa – intre minciuna si adevar.

Nu cumpar ziare. De nici un fel. Ca nu ma intereseaza ce scrie. Ca nu scrie nimic. Sau nimic care sa merite sa dai banii pe metrul ala patrat de hartie. Ca de banii aia pot sa iau o ciocolata. Ca nu gasesti nimic de doamne ajuta. Daca iei trei ziare de la trusturi diferite stirile se contrazic reciproc. Ca deontologia profesionala la cei care scriu lipseste. Cu desavarsire. Ca toate ziarele sunt pline de fata de la pagina 3,5 sau 7… Si de “vedete” de carton. Si de politica penibila. De imagini furate. De parca pe mine ma intereseaza ca X a iesit cu Y in piata nu-stiu-care sa cumpere un kil de morcovi. Sau ca fata presedintelui s-a dus la 4 dimineata la iubitu’ ei. Nu mai are voie omul sa traga un vant ca repede apare in ziar. Linia dintre bun simt si stire este incalcata flagrant de catre “ziaristii” facuti la norma, peste noapte. Care nu au habar ce inseamna viata particulara. Si care musai tre sa faca “stire” din orice rahat de eveniment. Care habar nu au ce inseamna deontologie profesionala. Si fotografi care habar nu au cand sa se opreasca… Ca musai tre sa ii faca o poza lu’ aia cand se mozoleste cu ala. Am dat acu cateva zile definitia stirii, asa ca nu o mai repet. Orice stire trebuie verificata din 3 surse… asa se zice. Ei bine astia nu se mai chinuie sa le verifice… le fabrica direct. Pentru ca astea nu sunt stiri. Sunt simulacru de stiri… Parodii scrise de analfabeti sau de indivizi care s-au trezit in postura de a scrie ceva fara sa aiba habar ce trebuie sa faca. Sau sa scrie. Asta in cazul in care stie sa scrie. Ma uit peste ziare si vad doar crime, violuri, barfe. La fel ca si la televizor. Chiar nu mai exista motive de a scrie despre un subiect adevarat ? Ca evenimente sunt garla. Trebuie doar sa te interesezi. Dar asta presupune efort. E mai simplu sa urmaresti pe X sau pe Y cand ies la plimbare si sa dai stiri “bomba”, care de fapt se dovedesc a fi un mare fas… Ce ii doare pe ziaristi capul ca X a iesit cu Y? S-a ajuns in momentul in care daca esti prezentator la un post de televiziune sa nu mai ai voie sa faci nimic. Si nici viata privata nu ai ca paparazzi te urmaresc peste tot. Si iti invadeaza viata privata intrand cu bocancii in ea. E mai important sa scrie despre X sau Y decat sa spuna ceva despre un concert de opera, un teatru, o opereta, un spectacol. De curiozitate cautati asa ceva in ziarele cotidiene… In cel mai fericit caz o sa gasiti undeva intr-un colt scris cu caractere minuscule doua vorbe despre un oarecare spectacol. Libertatea de exprimare in presa este mai mult decat prost inteleasa. Libertate inseamna sa poti scrie ce vrei (dar sa fie adevarat si documentat). Libertate inseamna sa iti poti expune ideile si parerile proprii si personale, fara sa risti sa te loveasca o masina a doua zi sau sa te ia baietii cu ochi albastrii la intrebari. Libertate nu inseamna sa vanezi pe cineva, sa nu il lasi sa respire, sa ii monitorizezi fiecare minut din viata. Ce daca este persoana publica? Si el ca persoana publica are dreptul la viata personala. Are dreptul la intimitate. Si poate vrea si el sa iasa la o plimbare in parc fara sa sara pe el toti paparazzi lu’ peste prajit… Dar poate? Nu poate… ca se gasesc nenorociti care sa ii sara in cap. Si daca ii iei la palme sar in sus de 10 metri… Ca libertatea presei, ca dreptul la informare. Pai cand mi-oi respecta si tu dreptul la intimitate atunci ti-oi respecta si eu dreptul la libertatea de exprimare. Pana atunci meriti sa iau aparatul de fotografiat si sa ti-l dau de cap. Ca poate intra ceva in capul ala sec care il porti pe gat doar de frumusete (?). Si poate inveti ce inseamna cu adevarat jurnalism. Si poate te inveti minte sa nu mai fabrici stiri. Ci sa le culegi. Sa te informezi. Sa muncesti pentru o stire, nu sa stai la un birou si sa te gandesti pe cine sa mai invrajbesti. Hai ca azi scriu despre ala ca a zis aia despre ala, si maine scriu despre alalalt. Acum depinde cine da comanda de stire. Care partid. Ca nu exista presa libera. Este o semi-libertate. Partidul X detine ziarul X si scrie doar de bine despre alesii partidului X. Si de rau de partidul Y. Ca de aia am facut ziar ca sa pot sa balacaresc pe cine vreau eu. Nu conteaza adevarul… conteaza sa se vanda ziarul. Si sa scot bani ca sa pot sa mai scot o editie si sa mai balacaresc pe careva. Ca asta se vinde…


Suma respectelor, Alydor