Adio Anglia...

In cele din urma am plecat de la hotel. Oricum pentru mine englezii raman o natiune din alta lume. Mult prea ciudati. Au chestii care le au bine gandite, au unele chestii care sunt gandite cu partile moi ale corpului. Prizele de exemplu sunt gandite bine. Pentru securitatea ta. Adica daca nu impingi puta aia de la impamantare nu poti sa bagi nimic in priza. Ceea ce reduce riscul de curentare pentru copii. Robinetele de apa raman in continuare un mister. Sunt amabili dar doar atat. Spuneam mai devreme despre "frumusetea" femeilor. Cand mergeam spre Nottingham tocmai vorbeam despre asta cu colegii. La un moment dat pe culoar trecea o domnisorica pe la 30 de ani dragutica. Atunci si-a gasit si tanti sa treaca tocmai pentru a imi confirma exceptia de la regula. Colegul meu isi pusese geanta putin in drum. Fiind bagajul putin in drum ea nu prea putea sa treaca, asa ca al meu coleg a tras-o putin spre interior pentru a-i face loc. Tipa i-a raspuns in cea mai pura fraceza "Merci". Q.E.D.
Aici vezi pe toata lumea de la mic la mare cu smartfonu' in mana. De la pitici de 7-8 ani pana la cei de 60-70. De la maturatorul de strada pana la CEO-ul companiei. Toti butoneaza intr-una smartfoanele. Ca e iPhone ca e Samsung sau HTC. Sunt curios ce fete ar face cocalarii de la noi daca ar vedea maturatorul de strada cu iPhone 4s sau Samsung S4. Astia fie citesc stirile fie asculta muzica. Nu tin telefonul doar pentru a il expune pe masa la terasa. La ei e ceva normal sa fii la costum, cravata si casti cu Beats by Dr.Dre pe urechi. Am vazut zilele astea o asiatica din asta juma' de buletin cu un ditai Samsung Mega in mana. Pentru cine nu stie ala are ecranul de 6.3 inch ~ 16 cm. Si eu imi faceam probleme ca Galaxy Note II la 5.5 inch este mare... Am ajuns la gara. Ne uitam pe panouri. Pleaca de la linia 4. Hai catre linia 4. Ajungem acolo... surpriza. Peronul impartit in doua. 4a si 4b. No drace... Intrebam. Ca e pe gratis. Ne lamureste nenea ca suntem pe peronul care trebuie. La astia peronul pana la jumatate e o litera si apoi de la jumatate a alta litera. Ca sunt trenuri care ajung in gara si apoi se rup in doua. Unu pleaca cea si altul pleaca hais. Daca nu esti atent... ai cam pus-o. Te urci in trenul care pleaca in directia opusa... Drumul pana la St.Pancras a decurs fara probleme. Atata doar ca la fiecare statie tanti aia anunta "You are now on Piccadilly line". 19 statii, de la King's Cross pana la Heathrow. Devine enervanta la un moment-dat. Ajungem noi in aeroport cu ceva timp mai devreme. Cam 2 ore inainte de check-in. Asta e... Mai bine mai devreme cu 2 ore decat la 5 minute dupa ce a plecat. Stam noi afara, mai o poveste, mai una-alta. Ma loveste setea. Da' rau de tot. Las bagajul in grija colegilor si ma duc in prospectarea locului. Gasesc sus la etaj un magazin cu racoritoare. Ma uit la pret. 1.6 lire o sticla de apa minerala. De jumate. Inghit in sec si scot banu'. Asta e... Cand ajung la casa mai imi invart ochii prin magazin si ghici ce? Vad o carte. Dan Brown "Inferno". Asta tre sa fie noua imi zic eu. Ma uit in interior, 2013. Pun mana pe telefon si sun in tara. Pe prietena de care va ziceam data trecuta. O ai? Nu. N-am auzit de ea. Pai nu aveai cum ca abia acu o luna a fost lansata un US si la noi inca nu se aude nimic de ea. Va apare abia in august. O iau? Normal ca da... Nu mai stau pe ganduri si tup cu cartea pe tejgheaua lui tanti. Ies afara si mai stam la o poveste, la una alta se face timpul de check-in. Ne predam bagajele si mergem si noi sa mai cascam gura prin duty-free. Ca de cumparat era imposibil sa te apropii de preturi. Un adaptor de priza care il gaseai in magazin cu o lira, aici era 9.99. Lire. Ca sa simti ca traiesti. Am zis pas... Am gasit o esarfa, matase... 50 de lire... reducere de la 80. Avionul pleca la 18.10. Noi am facut check-in-ul la 16.10. Poarta de imbarcare se deschidea la 17.10. Adica mai aveam timp. Mai cascam ochii si gasesc in magazin un portofel. De vanzare, nu pe jos. Ma uit la el, frumusel. Piele. Finut lucrat. Ma uit la pret si ma apuca sughitu. 150 de lire. Io am inteles ca portofelul trebuie sa iti tina banii, nu sa ii faca praf. Adica totusi... 150 de lire sunt ceva bani. Am zis pas... Terminam window-shoppingul si ne punem si noi pe o banca sa asteptam sa se deschida poarta de imbarcare. Trece timpul, se face ora de imbarcare, hai sa o luam la papuc spre poarta. Ajungem in cele din urma in avion. Se pregateste pilotul sa decoleze. In fata mea, pe scaun, doua babe. Pilotul saracu astepta ok-ul de la turn. In lateralul nostru alte avioane. Ele treceau noi stateam. Incep babele "uite-l si pe nesimtitu' ala, se baga in fata noastra. Noi am ajuns inaintea lui aici". Initial am crezut ca glumesc. Dar nu glumeau deloc. Mai stam, mai trece un avion, apare altul. Baba revoltata rau. "Cum e posibil ca noi sa stam aici ca prostii si astia sa se bage in fata noastra? Pilotul asta ce face? De ce nu intra in fata lui?" In cele din urma decolam, se linistesc babele. Pentru moment. Nu ajungem la 6000 de metri ca iar incep. "Da mancare nu ne dau? Sau macar o cafea? Ce mai asteapta?" Ia-am zis din spate sa aiba rabdare ca nu o lasa compania aeriana sa moara de inanitie. O sa vina si mancarea si cafeaua. Se potolesc. Finnaly. Ajungem in tara. Zbor lin, aterizare usoara. Asteptam bagajele. Imi recuperez si eu trollerul. Il iau de toarta si ceva nu mi se pare in clar. Ma uit la el mai bine. Manerul era rupt, si materialul sfasiat pe lateral. Imi creste tensiunea si ma apuca dracii. Intreb unde e biroul de reclamatii, ajung acolo ii explic la tanti ce si cum. Tanti se uita, constata, scrie o foaie si imi da doua foi. Una era nota de constatare, pe cealalta era locul unde trebuie sa depun cererea. Ma uit, numar de fax. O intreb pe tanti daca astia nu au si un e-mail ceva... Pai ca nu ca biroul e la mama dracu taman in Germania. Ca in Romania nu au. Bai nene... Suntem in era internetului. Adica ai internet pe strada, in tren, pe buda. Cum e posibil in 2013 sa nu ai tu o adresa de mail pentru asa ceva? Si te mai si lauzi ca esti ditai compania aviatica... Cica am 30 de zile la dispozitie ca sa depun plangerea. Cat am calatorit cu Tarom-ul nu am avut probleme. Renumita British Airways se pare ca a reusit sa imi distruga trollerul. Bravos natiune britanica. Incep sa ma simt mandru ca sunt Roman...

Suma respectelor, Alydor

In cautarea lui Robin Hood (partea a doua)

Duminica dimineata ma trezeste prietenul meu cu noaptea-n cap. Adica pe la 6 jumate. Eu chior de somn si rupt de oboseala dupa ce am batut sambata Londra il intreb ce viata mea vrea la ora aia. Pai cica sa mergem in Bowl. Unde ma?? Nu imi ardea mie de sport la ora 6 jumate da' na.. daca omu zice ca tre sa mergem... mergem.  Bowl asta dupa cum am aflat eu mai tarziu e un teren de .. bowl. Ma bag la baie, imi ascut dintisorii, dau cu apa pe fata. Ma uit la chiuveta. In stanga era robinetul de apa calda, in dreapta ala de apa rece. Adica robinet cu tot ce trebuie separat. Daca pe unul venea apa fierbinte si pe unul rece asta era... faceai ture intre cele doua robinete... Termin eu cu spalatul si primenitul si hai sa ii fac pe plac si sa mergem in Bowl. Cand colo ce sa vezi. Bowl asta e un fel de "Oser" de pe la noi. Adica targ. Gaseai si noi si vechi si bune si rele. De exemplu LCD de 86 de cm pe la 15 lire. Combine muzicale pe la 5-10 lire. Nevasta prietenului si-a gasit o geaca, nou-nouta cu 4 lire. Tot felul de ciudati si ciudatenii. Plimbandu-ma eu pe acolo gasesc un cleste de "pop-nituri" la 6 lire. Ma mai uit o data. La noi in tara pretul este de la 120 de ron pana la 160. Sau cel putin asa era ultima data. Fac eu o socoteala scurta, 6 ori 5 face 30. Adica un sfert de pret fata de cat e la noi. Nu mai stau pe ganduri si scot banul. Pun mana pe cleste si mai sa-mi-l dau peste picioare. Greu nene... Facut din metal sanatos. Ne mai invartim noi pe acolo si gasesc niste carti. Imi sare in ochi "Dan Brown". Stiam ca cea mai buna prietena a mea e moarta dupa cartile lui nenea asta. Da' nu stiam exact ce are si ce nu are. Pun mana si o sun. Nu raspunde... O mai sun eu de cateva ori... degeaba. Ei.. lasa ca ma suna ea cand vede. Mai dam noi o tura si ma suna. Ii explic ce am gasit si daca vrea. Pai cat costa? Pai juma de lira. Ok, vreau si eu "Fortareata Digitala" Ca doar aia nu o am. Se rezolva! Ajungem noi la carti si il aud pe Gogu urland cat il tineau bojocii... 3 carti la o lira. Hai ca-i bine. Scormonesc eu dupa carte, o gasesc. Sotia prietenului, ca vrea sa isi ia si ea ceva. Gasese si ea "Ingeri si demoni" de acelasi autor. 2 carti o lira, 3 carti tot o lira. Pai hai sa mai caut o carte... Mai caut si dau peste "A Royal Duty" de Paul Burrell. O iau si pe asta, ii dau omului o lira pe toate 3 si valea spre statia de autobuz ca era tarziu si mie la 11.50 imi pleca autobuzul spre Nottingham din Milton Keynes. Pe la 2 jumate ajung si eu la hotel.Jury's Inn. Fac si eu un dus ca tot omul si ma gandesc sa mai dau o tura prin oras. Ca mai vazusem ceva de pozat. Iau aparatul in spinare si da-i inainte. Ies din hotel si vazusem eu undeva o moara de vant. De langa hotel se vedea unde era situata. Fac un calcul sa vad pe unde tre sa o iau. Logic, drumul cel mai scurt intre doua puncte e linia dreapta. Problema era ca trebuia sa trec inot un lac, sa ma catar pe niste ziduri, sa trec printr-o padure. Nu sunt fat-frumos si nici zmeul cel rau ca sa fac asta. Asa ca am luat-o si eu ca omul pe drum. Se pare ca nu mi-am pierdut simtul orientarii in spatiu si cam in 15 minute am ajuns la respectiva moara. Cand ajung de fapt realizez ca era muzeu. Si anume muzeul de stiinta. Bineinteles inchis... Ca doar era 4 fara 10. Ma uit prin gard si vad un Gogu care lucra acolo... Il intreb ce si cum... Pai ultimul tur a fost acu 5 minute... Maine. Asta e! Mai dau eu niste ture, mai jos, mai sus, mai fac niste poze...Mai jos gasesc o tablita care imi spune ca asta e ultima si singura moara de vant functionala. Frumos din partea lor ca au intretinut minunatia asta. Mai trag doua cadre si o iau din nou la papuc spre centru. Vazusem eu niste turle de biserica care imi faceau cu ochiul. Ajung la prima din ele, frumos aranjata, intretinuta, vitralii toate alea... Dau sa intru... In curte mese si scaune asezate. Zic... Hopa... aici e nunta sau ceva festivitate. Ma pun pe un scaun sa imi trag sufletul si apare o tantita... Cam dezbracata pentru biserica dar... na... cine sunt eu sa ii judec pe oameni? Intru si imi pica fata... la propriu. O sa ziceti ca nu-s chiar cu toate tiglele pe casa, (ceea ce nu ar fi total fals) dar am intrat in biserica, am cerut o bere, am fost servit si apoi am iesit in curte sa o savurez... Biserica respectiva de fapt nu mai era biserica... A fost inchisa in urma cu 15 ani si in locul ei s-a deschis... bar. Asa se explica goliciunea domnitei de mai devreme. Pe dinauntru arata impecabil, vitralii frumoase, lumini, nebunie... ce mai. In partea stanga cum intrai trona barul. Mare si luminos cu dozatorul de bere la vedere. Ies afara cu berea in mana, ma asez la o masa. La o alta masa alte 2 tantite cu niste vizichi si tigara in mana. Destepti rau englezoii astia. Adica de ce sa demolezi o cladire si sa construiesti alta cand poti sa o refolosesti asa cum e ea. O minima investitie si gata barul. Termin berea si cand sa ies imi sare in ochi denumirea "Pitcher & Piano". O iau pe strada in sus spre cea de-a doua biserica.Deja ma asteptam la orice. Inclusiv sa gasesc un bar de striptis. Dar nu a fost sa fie... Cea de-a doua spre care ma indreptam era chiar biserica St. Mary the Virgin. Intru in curte, dau un tur de jur imprejurul bisericii. Dinauntru se auzea muzica de orga. Bingo. In sfarsit ceva ce pot sa vizitez. Dau sa intru pe usa, incuiata. Mai incerc vo 2 usi, idem. Pe iarba, langa biserica stateau 2 tinerici. Ma duc la ele si le intreb pe unde se intra inauntru. Se uita la mine ca la martieni. Pai noi doar stam la soare aici.. nu stim. Bun asa! Mai dau o tura de biserica si vad mare scris ca se intra pe laterala. Gasesc intrarea cu pricina, dau sa intru. Inchis. Intre orele si orele se poate vizita sau cand e slujba de la la ora la ora. Nu era nici intre orele si orele si nici slujba de la ora la ora. Desi inanutru se auzea muzica de orga. Mai stau eu prin zona, poate-poate. Neah... Nimic. Drept pentru care hotarasc sa o iau din nou la pas. Vazusem eu ca pe langa hotel este un rau. Care avea amenajat pe langa el loc de promenada. Loc doar bun de pozat. Coborand pe drum in jos deodata un Rashid cu un taxi il agata pe un papuas pe bicicleta. Nu l-a troznit doar l-a frecat putin cu masina, cert e ca papuasul se aduna de pe jos. Nu cred ca a durat un minut si deja aterizase politia langa ei. Eficienti rau Garcea la astia. Nu au stat la discutii, ce s-a intamplat, varianta fiecaruia un minut fiecare si hop in masina si la sectie cu ei. Ajung la rau si o iau frumos in sus. Raul de care zic nu are mai mult de 4 metri latime. Cert este ca este navigabil. Adica am vazut nu mai putin de 4 barci pe el. Din ce am inteles omuletii astia traiesc acolo. Adica cum stau eu la casa asa stau astia in barca. Cu ocazia asta am avut si norocul sa vad o ecluza. Ca pe raul cu pricina se afla si asa ceva. Mai dau ce mai dau din bascheti si hotarasc ca e vremea sa ma intorc la hotel. Nu de alta dar a fost o zi lunga. Miercuri seara primesc un plic pe sub usa. Din partea conducerii hotelului. Cum ca sunt ceva probleme cu plata si ca ar aprecia daca as cobora sa rezolvam. Ma imbrac si cobor.La receptie o copilita la 23-24 de ani. Dragutica. Ceva nu e in clar. S-a lamurit imediat ce i-am vazut ecusonul Anna Wilczewski. Poloneza. Nu ma puneti sa ii pronunt numele de familie ca imi imbogatesc dentistul. Ii esplic la tanti ca ce si ca cum.... Pai ca stiti ca plata a fost refuzata. Ce ma? Si imi aduc aminte de prima seara cand am ajuns la hotel. Ca am bagat cardul, mi-a cerut pin-ul si desi am bagat pin-ul corect mi-a dat eroare. A incercat Gogu de la receptie in alt aparat si a mers fara probleme. Cand am mai incercat sa platesc cu cardul prin magazine mi-a zis de la inceput ca pin locked. Desi bani din bancomat am putut sa scot. Cardul de la BCR. De rahat. Oare ce scuze de 2 bani o sa gaseasca ametitii astia de la BCR cand o sa le spun ca nu le merge porcaria de card in UK? Eu fiind baiat prevazator am scos din Milton Keynes de la bancomat cati bani credeam eu ca mai am pe card. Vo 450 de lire. Ii zic la tanti ca ok, am inteles ca nu mai pot lua alti bani de pe card dar as vrea ca diferenta pana la 750 de lire sa o platesc cash. E ok? Pai nush ca tre sa vb cu manangerul. Go, speak and get back. Nu dureaza mult, se intoarce. Pai ca nu prea e ok dar nu are ce face si tre sa imi accepte plata cash. Si mai bine. Cat tre sa platesc? Pai 250 de lire. Ok. Ia d'acia. I-am numarat frumos banii. Pai ca mai aveti de plata pe langa asta si haleala. 7 lire pe masa ori 12 mese. Ii explic ca e aproape bine. Cu singura modificare ce nu sunt 12 mese ci doar 10. Ca eu in we n-am fost in zona. Am fost la mama dracu' la 200 de mile de Nottingham. Pai ca nu, ca car ca mar ca la ea asa apare... Femeie, eu am vorbit cu colegii matale si le-am zis la vreo trei dintre ei ca eu sambata si duminica nu o sa fiu aici. Deci nu am de ce sa iti platesc mancarea. Daca vrei facem altfel. Imi platesti tu biletele pana la Milton Keynes si Londra si retur, plus plata de la bus-ul din Londra si iti platesc eu alea 14 lire pe mancare. Ce zici? Pai ca nu, ca sa vorbesc cu sefu'. Go ! Ce mai astepti? Se intoarce aia, ca da ca ma scuzati ca aveti dreptate... Oi fi eu roman da' nu-s tigan. Ii zic ca vreau factura pe firma. Da, da cum sa nu. Imi scoate factura. Pe numele meu, pe adresa firmei si tara... United Kindom. Ii explic ca nu e bine. Si ii dau datele. Pe datele astea faci factura. Erted? Yes. Butoneaza ce butoneaza, o scoate din nou. O iau, o citesc din nou gresita. I-au trebuit nici mai mult nici mai putin de 6 (sase) facturi pana a nimerit-o pe aia buna. E greu a dracu sa scrii dupa o foaie pe care o ai in fata. Azi dimineata coboram cu colegii la masa. Cand sa intru ma opreste o tantita. Dupa fata si culorile din cap, englezoaica. Ca unde mergem. Pai sa luam micul dejun. In ce camera? Camera cutare si cutare si cutare. Pai nu puteti sa luati micul dejun ca factura e inchisa. Pai da, e inchisa' da miercuri noi am platit tot si in avans ce aveam de achitat. Nu ca ne trebuie nu-stiu-ce cartela. Ma intorc la receptie si incep cu "bloddy hotel","holly molly". Tipa de la receptie era pe receptie... Ca se s-a intamplat... Ii spun ce si cum, pai ca am uitat sa va dam voucherele. Yeah right! I-am mai zis vre-o doua pe limba ei, am recuperat voucherele si ne-am pus sa mancam. Azi am terminat cursul. Am primit si certificarile cum ca suntem maestrii in viitorul produs ce va fi lansat. Sunt curios ce ne asteapta vineri. Ca avem un drum pana la Londra si apoi avionul spre casa. Un lucru e clar. Pe Robin Hood nu l-am gasit...

Suma respectelor, Alydor

Un ceai ratat

Daca ati citit postarea de vineri stiti ca am plecat in week-end spre Milton Keynes urmand ca de acolo sa ajung la Londra. Ajung eu in cele din urma in Milton Keynes. Prietenul meu ma astepta in autogara. Ne salutam si o luam spre casa. Milton Keynes este cel mai tanar oras din UK. Are doar vreo 50 de ani vechime. Pe langa asta este si orasul cu cele mai multe sensuri giratorii din lume, avand nici mai multe nici mai putine decat 130, asta la cam 180.000 de locuitori. Orasul este foarte ciudat. Cel putin din punctul meu de vedere. Sunt strazi principale din care intrii in cartiere. Din soseaua principala nu vezi cartierul. Ce mi-a placut este ca au extrem de foarta multa vegetatie. In mijlocul orasului au o ditai cupola care are o partie artificiala de ski, pe numele lui Xscape . Din ce am inteles centru asta comercial de care va spun are cam 850-900 de magazine. Buuuun. Ajung eu in minunatul oras, mai o poveste mai alta, mai o bere, mai doua si facem planul de bataie pe a doua zi. Ma uit la autobuze spre Londra. Gasesc unul la 7.50, ajungea in Londra la 9 jumate. Perfect. A doua zi la 7 si jumatate eram in autogara. Si tocmai vad autobuzul cum pleaca... Injur si in gand si cu voce tare. Asta e... Il intreb pe prietenul meu daca astia sun sanatosi la cap, si aici ma refer la englezi. Ma duc la automatul de bilete, caut urmatorul autobuz. Ala pleca abia la 9 si 10 si ajungea la 11.  adica aproape o ora jumate pierduta degeaba. Nu prea am de ales si ma duc cu ala. Imi trece mie sa verific cat e biletul de autobuz si inapoi spre Nottingham. Butonez aparatul... 12.8 lire. Hai ca nu e rau... Mai stau eu 5 minute imi fac planul pe a doua zi si hotarasc sa iau biletul. Hai inapoi la aparat, butoneaza...si cand imi da pretul... surpriza. 13.4 lire. Ba voi sunteti sanatosi la cap??? In 5 minute a crescut pretul cu 0.6 lire. Nu mai stau sa ma gandesc si comand biletul. Mai stau eu ce mai stau, mai povestim, mai ne aducem aminte de vremurile cand eram acasa la mama fecior. Se face ora de plecat. Hop in autobuz si valea spre Londra urmand ca la intoarcere sa il sun sa ma recupereze din autogara. Nu mi-am luat bilet dus intors ca nu stiam cat stau prin zona. Daca tot m-a chemat Regina la ceai nu puteam sa fiu nesimit si sa ii spun ca eu am autobuz inapoi la ora cutare ca incalcam protocolul si asta putea duce la un conflict diplomatic. Ajung eu in Londra, ma dau jos din autobuz, pornesc gps-ul si imi fixez punctul de intoarcere. Nu de alta da' sa nu ma trezesc dracu' in capu' alalalt al Londrei si sa nu stiu unde sa ajung. Dupa operatiunea de identificare a locului unde trebuia sa ajung o iau la pas spre Buckingham. Mai cascat gura in stanga, mai o poza in dreapta... In lateralul curtii de la palat un magazin de suveniruri. Cand am plecat de acasa nevasta m-a insarcinat sa nu uit sa ii iau magnetei de frigider. Asa ca imi fac datoria si achizitionez constiincios cu 5 lire o bucata de magnetel de frigider cu palatu' cu pricina, dupa care o iau la papuc inspre intrarea din palat. Ajung in curtea palatului... plin de lume. Bai ce-aveti? Il intreb pe un Garcea de'a lor cacare ii problema si ce-i cu atat amar de popor adunat. Imi zice ca e repetite pentru parada care va avea loc saptamana viitoare cu ocazia zilei de nastere a reginei. Il intreb si daca stie care e programul. Imi zice ca pe la 12 jumate tre sa ajunga cavaleria din partea ailalta de parc de la Downing Street. Ma uit la ceas, 11.40 Adica aproape inca o ora. I zic un "thank you sir" si incep sa dau din bascheti inspre Downing Street. O iau prin parc. Mai o poza la o veverita, mai o poza la o rata, inca cativa pasi, o lebada si tot asa. Ajung la locul cu pricina. Puhoi de lume. Gard de separare si plin de politie de ziceai ca-i ziua lor si primesc gogosi pe gratis. De la gard pana unde era parada era ceva distanta. Schimb obiectivul si il pun pe ala mare. De distanta. Dau sa fac o poza si ma trezesc cu melteanu' cu aipedu in fata. Baaaa tarane... lasa dracu farfuria jos ca mai sunt si altii care vor sa faca poze... Ma abtin sa ii zic asta si inghit in sec. Lasa  a meu farfuria, ma pregatesc sa fac poza, iar o ridica. Ghinionul lui ca era unu din ala juma' de buletin. Da sa se ridice in picioare si da cu capatana in teleobiectiv. Se uita la mine, eu ma uit urat la el si ii esplic la redneck ca mai sunt si altii care vor sa prinda momentul. Asa ca ori sta jos in banca lui si face poze cuminte, ori se mai alege cu un obiectiv in cap. Si ii propun sa facem schimb. Trec eu in fata si stau cuminte jos si el in spatele meu n-are decat sa isi fluture farfuria pana aterizeaza extraterestrii. Accepta rapid. Ma postez in fata si incep sa dau cadru dupa cadru. Nu trec 10 minute si se cam termina tarasenia. Se indreptau de zor spre Bucingam. Ma uit la ceas si socotesc rapid. Daca ma duc pana acolo mai pierd cel putin juma de ora. Asa ca zic pas. O iau inspre Westminster Abbey. Mai bag si acolo cateva poze, mai trag si cateva cadre cu Big Ben-ul. Trec strada si o iau peste pod. Mai prind si de acolo ceva cadre cu ceasu' cu cuc si Palatul Parlamentului. Vis-a-vis de toata treaba asta se invartea London Eye. Traversez podul Westminster, la piciorul podului un alt Rashid cu magnetei de frigider. De data asta cu alte dracovenii. Big Ben, Palatul Parlamentului, London Eye si Tower Brigde. Ma uit la pret... 3 bucati la 4 lire. Asta e. Daca e musai, bucuros. Mai achizitionez si un steag miniatura pentru colectia lu' socru. Magneteii astia de frigider la noi, stau pe centrala. Ca daca i-as pune pe frigider ar fi degeaba. Ca eu am frigiderul in camara. Dar sa nu o luam pe aratura. Termin de cumparat ce am de cumparat si trec strada spre London Eye. Mare ma tata ma... Ma uit de pe Westminster Bridge inspre intrare. Lumeee... garla. Zici ca se intra pe gratis. Zic pas. Nu am timp de pierdut asa ca trec podul inapoi, si o iau spre Sherlock Holmes Pub. In fata un HoHo Bus. Adica unu din ala care iti face turul orasului, opreste in jdemii de locuri, te dai jos, vezi ce vrei sa vezi si te urci ina urmatorul. Exact ce cautam. Doar atat ca timpul nu imi permitea sa fac si Hop-On Hop-off. Ca eu trebuia sa ma intorc spre Milton Keynes. Ca solutie de urgenta e bun si asta. Il iau pe indianu' de servici la intrebari. In afara de "Yes-yes" si "tuenieit paunds" n-am scos nimic de la el. Iau beletul, platesc la omulet si top in autobuz. A inceput nea' soferu sa ne invarta cu autobuzu de-am behait. Traseul a fost Sherlock Holmes Pub - Westminster Pier - Downing street - Horse Guard's Parade - Piccadilly Circus - National Gallery - Trafalgar Square - St.James Palace - Ritz - Hyde Park - Wellington Museum - Speakers' Corner - Buckingam Palace - St. James - Westimnster Abbey - Big Ben & Parliament - London Eye - London Dungeon - Sea Life Aquarium - BFI Imax - South Park - Covent Garden - Fleet Street - St. Paul's Cathedral - Bank of England Museum - London Bridge - Southwark Cathedral - Tower Bridge  - Tower of London - Shakespeare's Globe - Tate Modern si din nou Sherlock Holmes Pub. In fine... pot sa zic ca am trecut prin Londra. Ca de vazut nu vezi Londra in 3 ore. Mai auzisem pe unu si altu' care mai mergeau pe la Paris... "Am vazut Luvru" "Uaaaaaaau si cat ai stat in Paris?" "Aaa... pai doar o zi" Aha... spui tu lu' Mutu' ca ai vazut tu Luvru intr-o zi... poate pe dinafara, Mona Lisa, piramida de sticla si cam atat... Da' el a vazut Luvru... Hai zi zau cu limba scoasa... Bun. Se termina turul cu autobuzul si aflu ca am si un tur pe Tamisa. Un fel de Dambovita a lor. Ceva mai mare si mai murdara. Hop directia spre port. Ajung in port, lume garla. Din nou.. Pana stam noi la coada, pe podul Westminster se aud fluieraturi si mare agitatie. Trecea un card de vo 1000 de biciclisti imbracati in pielea goala. Cica protestau. Din pacate eram mult prea departe ca sa pot sa fac si poze. Cica vroiau sa demonstreze ca lumea poate trai si doar pe bicicleta si ca nu trebuie sa fim dependenti de petrol. Asta la ei poate... ca la mine pica faza. Chiar nu imi surade sa fac 20 de kilometri pe bicicleta de la servici pana acasa la ora 2-3 noaptea. I-am lasat in plata lor si am plecat cu barca. De la Westminster Bridge pana la Tower Bridge. Am profitat de ocazie si am mai bagat un set de poze... Incepuse sa se cam faca ora de plecare, asa ca imi iau talpasita spre autogara. Profit de ocazie si ma intorc tot prin parc. Lume ceva mai putina. Da' relaxati de n-aveau treaba. Stateau astie pe iarba de zici ca erau la picnic. Ba mai mult decat asta am vazut si pe cativa cu paturica, mancarica si alcoolul de rigoare. Cam ca la noi la iarba verde. Cu diferenta ca asta se intampla in fata la Bucingam si nu urla nimeni la tine daca calci iarba. Mai bag cateva cadre si ajung si in fata palatului. Poarta inchisa. Mai sa fie... Pai nu zise Regina ca ma asteapta la ceai? Se pare ca a uitat. Acum nu se cuvenea sa o deranjez doar pentru atat asa ca ma multumesc cu niste poze din fata palatului. Schimb iar obiectivul si pun tunul. Ca ala mic nu batea pana la vajnicii osteni care pazeau palatul si vroiam musai sa-i trag in chip. Imi termin treaba si continui drumul spre autogara. Ajung acolo, ma uit pe tabela. Spre Milton Keynes pleaca la ora 19.30, de la poarta 14. Eu eram la poarta 1 si ceasul era 7 fara zece... Si da-i talpa pana la poarta 14. Ajung acolo, casa de bilete ioc. Il intreb pe Gogu ala de unde dracu iau si eu bilet. Pai de la poarta 1... No shit... si da-i inapoi spre poarta 1... Stau la rand, frumos, astept, imi vine randul si ii spun la tanti de acolo ca vreau si eu bilet pana la Milton Keynes. Ok.. la 8 si 10. Cum la 8 si 10 ca pe tabela e la 7 jumate. Pai ca ala nu e de la NationalExpress ci e de la alta agentie. Asa si aci se vand bilete doar pentru National Express? Pai nu. Am zis eu ca vreau sa ma duc cu National Express? Pai nu... Pai si atunci? Eu am zis ca vreau sa ajung in Milton Keynes. Atat! Stramba aia din nas, da' imi da beletul. 10 lire si jumatate. Iau beletul zbor spre poarta 14. Din nou. Se face ora de plecare, ajung si eu la rand. Nea soferu' cu hartia in mana. Ala urca, ala urca, tu ce vrei? Pai tre sa ajung si eu in Milton Keynes. Pai nu esti pe lista. Ba nene... nush ce lista ai tu da' eu am belet. Se holbeaza ala la mine ca la martieni, ia beletul, se uita la mine, se uita la belet, iar se uita la mine iar la belet.Il intreb candid daca e vo problema cu biletul. Pai nu e nici o problema. Pai lasa-ma sa urc. Pai nu poti. Biletul e bun da' eu nu te am pe lista. Si daca nu esti pe lista nu urci in autobuz. Pune ala mana pe statie si incearca sa lamureasca situatiunea. In cele din urma primeste un update, imi zambeste cu toti dintii si ma lasa sa urc. Asta mai imi trebuia sa raman si ratacit "in middle of nowhere" in autogara din Londra.
In concluzie pot sa spun ca am facut niste poze in Londra. Ca pe regina nu am vazut-o, de stat nu am stat. Ca sa poti sa zici ca ai vazut Londra ai nevoie de cel putin 2 saptamani. Si cam de 1000 de lire. Ca orice intrare la muzeu se plateste. Orice punct turistic e cu plata. Cine stie cand o sa ajung a doua oara pe acolo. Poate cand m-o chema Regina la ceai. Sper ca atunci sa se tina de promisiune. Degetul mic stiu sa il ridic cand beau ceaiul, deci ma incadrez in protocolul de la ora 5.



Suma respectelor, Alydor

In cautarea lui Robin Hood (prima parte)

S-a gandit onor firma la care muncesc sa ma trimita sa invat niste chestii noi. Peste mari si tari taman la mama dracu' in "mult prea insorita Anglie". Si nu oriunde ci taman in Nottingam, locul de origine al lui Robin Hood. Plecarea duminica 2 iunie.
Booon. Duminica fac bagajele, imi iau bun ramas de la copii si nevasta si directia Brasov. Acolo ne astepta autocarul. Porneste nenea cu avant muncitoresc spre Bucuresti. Tu di airport. Ajungem in Bucuresti. Ploua de zici ca era sfarsitul lumii. In fine, ne facem check-in-ul ne cocotam in avion si da-i bataie. Drumul a fost ok, nu am avut surprize in ceea ce priveste zborul. Plus ca pe drum am golit si 2 fiole de vin. Una alba si una rosie. Aterizam pe airportu din Londra. Soare, cald, vant puteric. Coafura rezista. Cand am aterizat am crezut ca astia au gresit aeroportul si am aterizat in India. Ma uit la colegi. Astia se uita la mine. Bai e Londra acilea sau e alta minune? Ma uit inca o data pe bilet. Scrie Londra. Bai suntem bine... sper... . Hai sa mergem mai departe sa facem check-out-ul. Acolo surpriza. Din nou. Bai parca mai devreme eram in India... acum am ajuns in China? Trecem cu bine si de punctul asta, mergem mai departe. Ca sa ajung la Robin Hood acasa trebuia sa ajung in gara. De la aeroport pana la gara e ceva de mers. Da' pe unde? Facem si noi ce ar face oricine care nu stie incotro tre sa mearga... Intrebam. Ne zice unu de la security ca tre sa ajungem in gara. Hai serios... n-as fi ghicit. Da' pe unde o iau Gogule?? Ne da ala indicatii. Meri la ghiseu cumperi belet si apoi cobori la "underground" si de acolo iei metroul spre gara. Ne zice unde e magazinu' de belete, o luam la talpa spre directia indicata... Acolo surpriza din nou. Zici ca eram in Bangladesh... Un nene negru. Ba da' negru-negru. Daca stingeai lumina nu il mai gaseai daca nu zambea. Ne da si Gogu asta biletele, si da-i spre metrou. Ne uitam pe harta, 18 statii pana la gara, o ora cu metroul. Ai de viata mea... N-avem ce face... Si incepem sa numaram statiile. Ajungem in cele din urma in gara. Acolo din nou... Du-te cauta bilete, etc... Gasim ce ne trebuie, gasim trenul. Ala pleaca la 9 si 10 minute. ne uitam la ceas 8 jumate. Ne uitam pe linie, trenul acolo. Pai hai sa nu stam ca berbecii in fata garii hai sa stam in tren. Dam sa intram pe peron apare un indian. Nu din ala cu pene in cap si cu "huga-chacka, huga-chacka" in timp ce topaie in jurul focului invocand ploaia, ci unu din ala "hai mai neim is Rajid, hau chen ai help you ser". Ii explic in engleza mea americana (ca doar lucrez pe proiect de America) ca ce si ca cum vreau. La care el "No-No. nid to ueit dere till trein uil cam", si imi arata in afara locului de imbarcare niste banci. N-am de ales... Mai o povesste, mai o gluma. Se face 9, incepe sa creasca coada in fata locului pe unde te lasau sa intrii pe peron. Ne punem si noi la coada. Trecem de check-in, ne postam in fata usii trenului. Si asteptam. 9 si 5... usile inchise. 9 si 8 minute... la fel. Am inceput sa ma intreb daca e trenul bun. Ma uit la colegi, ei se uita la mine... Intreb pe cineva. Imi confirma ca suntem la trenul care trebuie. 9 si 10. Fix. Se deschid usile trenului. Intram in vagon, ne punem sa stam jos. Vine un alt Gogu si ne verifica beletele... Ajungem in cele din urma la Nottigham pe la 11 jumate. Seara. Ne dam jos din tren si cautam si noi hotelul. Ar trebui sa fie pe langa gara pe undeva... Ne uitam in stanga, vedem niste schele... construiau baietii. Ne uitam in dreapta.... Taxiuri... In taxi ghici ce? Indian. Din aceiasi tara ca si ala din statia de tren. Il intrebam pe unde sa o luam la hotel.... ne arata directia si go... La receptie, altul. Mai ca imi vine sa cred ca Anglia este sub ocupatie chinezo-nigeriano-indiano-araba. Ne da nenea cartelele de la camere imi vine si mie ideea geniala de a il intreba de adaptoare de prize... Ca na... tre sa fie astia cu doo perechi de oo... Si prizele lor nu merg in stecherele noastre. Ne da omuletu doua adaptoare si asta e... Zbag fiecare in camera lui. Si nani pana dimineata. Dimineata ne sculam noi, mergem la micul dejun... Ma uit pe platouri, nu prea am gasit ceva ce sa imi convina... zic ca iau un iaurt cu niste fructe de padure. Greseala. Iaurtul acru, fructele de padure idem. Shit. Las astea acolo, mai dau o tura pe la mancare... Era niste "bacon" da' subtire de vedeai prin el. Plus ca mai era si prajit. Deci tare ca talpa. Am zis pas... Mai arunc o privire, gasesc ceva care imi parea a fi pireu... bag lingura sa iau... cucu.... era un fel de ratota... Da' era alba. Cred ca era facuta cu praf de oua de gaini artificiale... Zic pas si la asta. Gasesc niste chestii negre. Da' negre. N-am avut curajul sa iau... Am intrebat dupa, ce sunt alea. Un fel de ficat macinat, amestecat nu dracu-stie-ce. In cele din urma am gasit niste croissante cu gem. Gemul era langa. Am zis ca nu am ce sa gresesc. Ei nu... Croissantele erau ok. Dar gemul groaznic. A vazut ala fructele cum am vazut eu fundul Gropii Marianelor. Mai dau o tura gasesc alt gem. Imi pun pe farfurie, gust, era comestibil. Bun... termin de mancat croissantele cu gem, hai sa beau si eu o cafea sa ma trezesc. Iau cana, ma duc la otomatul de cafea push za button si incepe sa curga un lichid maro... Ma uit circumspect la ala... Stiti cum e aia... cin' s-a fript cu ciorba... sufla si in inghetata...Imi inmoi buzele in chestia aia... Pe langa faptul ca frigea ca dracu, nu avea nici un gust. Ma resemnez... asta e... Inghit cu sila lichidul. Era cam ca si o cafea de-a noastra buna, peste care mai torni inca juma' de litru de apa. Plata. Fara lamaie. Buuun... mergem noi spre curs. Ca doar d'aia m-a trimis firma la mama dracu'. Sa ma scolarizez nu sa huzuresc. Iesim din hotel. Afara soare, dar batea vantul.. Unul din ala subtire de iti gaseste toate gaurile. Pielea incepea sa ma stranga. Inchei geaca. Parca e mai bine. Iesim din curtea hotelului. Pe strada neste gagicute. 20-22 de ani. Un metru jumate si 150 de kile. Plus fusta mini si bluza fara maneci si slapi. Am inceput sa tremur doar cand le-am vazut... Brrrrr. Oricum erau tatuate din cap pana in flip-fopsi. Am zis ca e doar o intamplare. Se zice ca daca nu stii cand ai ajuns in Anglia sa te uiti dupa cai... De ce? Pai atunci cand caii incep sa fie mai frumosi decat femeile atunci cu siguranta esti in Anglia. Ceea ce e perfect adevarat. In zilele urmatoare m-am convins... Au astea niste fete de zici ca-s decupate cu stanga de pe cutia de otrava de soareci... Pentru un european (cum imi place sa ma consider) totul in tara asta ti se pare pe dos... Chiar daca ei zic ca au volanul pe "right side"... Ori fi avand ei volanul pe "right side" dar conduc pe "wrong side" a drumului. Plin de masini cu volanul pe dreapta. Normal doar esti in Anglia... Duuuuh. Ce nu am vazut, desi m-am uitat destul de mult, nu am vazut nici o motocicleta cu ghidonul pe dreapta. Macar aici sunt la fel cu restul omenirii. In rest despre vietuitorii din oras ce sa zic... amabili dar reci. Noi terminam cursul pe la 5, 5 si jumatate. Cursul este in orasul de langa... Beeston. Faci pana acolo 6-7 minute cu trenul. Deci terminam cursul la ora 5 jumate. Dupa curs back to di hotel si hai la o plimbare prin oras. Surpriza. Totul inchis. Nici un magazin, nimic. Pustiu pe strazi. Era cam ora 6. Am luat-o in sus pe drum. Pustiu. Bai or fi declarat astia bombardament si toata lumea e in casa. Cred ca am mers 10 kilometri prin oras si nu am vazut mai mult de 8 oameni pe strada. Ce dracu or fi facand astia la orele astea... habar nu am. Cred ca vegeteaza. La cum arata cred ca doar mananca si dorm. A doua zi ii intrebam pe colegi de unde puteam sa ne luam si noi una-alta. Ca na... macar un suvenir... ceva...Pai nu prea aveti de unde... Ca la ora 5 totul se inchide. Ba voi sunteti sanatosi la cap?? Si cand viata mea iti cumperi ceva de mancat, imbracat, baut, etc.?? Pai pana la ora 5.... Shit... deci pauza la cumparaturi...Am zis ca daca nu pot sa ma duc la shopping atunci ma car ma duc sa ma culturalizez. Adica sa vad si eu istoria orasului... Aha... siiigur ca da... si marmota inchidea muzeele si punctele turistice tot la ora 5... Deci canci. Bantuind pe strazi in cautarea fotografiei perfecte dau peste niste "Tesco". Un fel de Penny's market de pe la noi. Intru si eu si cumpar o paine, o margarina si un salam. Ca la carciumi preturile erau mai mult decat puteam sa suport. Cautand pe net dam peste un site sportdirect.com. Ma uit si eu pe acolo, preturi decente si produse care pareau bune. Plus ca mai aveau si ceva promotii. Intreb colegii de curs unde este un asemenea magazin si imi confirma ca este unul in Beeston. Super. Asa ca ieri dupa ce am terminat cursul am plecat la shopping bucurosi ca am gasit si noi un magazin deschis. Ajung acolo... Stiti vorba aia cu pomul laudat si sacul? Ei bine, din nou s-a confirmat... Ma invart 10 minute prin magazin. Imi cautam si eu o geaca ceva, cum vazusem pe site. Cucu... In cele din urma am luat 2 tricouri pentru juniori. 4 lire 2 bucati. Termin eu cumparaturile, platesc si ies. Afara colega astepta. Mai era cu noi un coleg... O intreb de el, habar nu avea pe unde e. Din magazin nu iesise. Stam ce stam, colega baga 2-3-4 tigari, colegul nicaieri... Intru dupa el in magazin... Nimic. Nu era nicaieri. Ma duc la etaj, ma invart pe dupa rafturi, nimic... Cobor, mai dau o tura printre rafturi, asta nicaieri. Ies afara, o intreb iar pe colega... Parca l-a inghitit pamantul. Ii dau un sms... Dupa inca 2 tigari primesc mesaj... ca cica mai sta inca vo juma de ora... Bine ma! Noi terminasem cumparaturile asa ca hotaram sa luam autobuzul spre Nottingham. Ne punem noi in statie si asteptam... trece un autobuz, trec doua. Nici unu nu opreste... Ce dracu ma? nu stau pe partea buna a drumului? Ba stau! Deodata imi vine o idee creata. Sa fac cu mana la autobuz. Vine totobuzu' si ne urcam... Ulterior am aflat ca asa se opreste la ei autobuzul. Poti sa stai in statia pana ploua cu nuci... Ca daca nu ridici manutele nu opresc. Partea buna e ca beletele le vinde nenea soferul. Ajungem in Nottingham, ne suna colegii de training daca nu iesim la o bere... Confirmam pozitiv si ii intrebam unde... ne zic astia ca la Peachy Keens. Zis si facut. Ne dau coordonatele, si da-i talpa. Pe jos. Ca cica mersul pe jos face picioru' frumos. Ajungem in minunatia de local, ne aduce un omulet o bere la fiecare. Toate ca toate da' eu am inteles ca acolo se si mananca, mai ales ca ne era foame. Si ii intreb daca vine vreun Gogu sa ne ia comanda. Ei bine nu. Restaurantul asta e cu autoservire. Iei si iti pui ce vrei, cat vrei si de cate ori vrei. Total 11.5 lire. Bautura se platea separat. Ce e si mai interesant e ca in restaurant gaseai mancare din vo 12 tari. Imi iau niste chestii de pui, niste ariprioare cu ceva sos, niste crab claws, cartofi si ceva dulce... Ma pune Aghiuta sa incep cu aripioara de pui. Bai nene... Picanta!!! Da' stii cum? Ca-ti dadeau lacrimile. Mai ales ca eu nu mananc picant... Am stins cu o sticla de bere. Dintr-o inghititura. Am mai dat apoi o tura prin bucataria chinezeasca, japoneza, thailandeza. Da' de data asta am intrebat ce e picant si ce nu. Plus ca am facut o vizita si bucatariei frantuzesti. Nu aveau aia nu stiu ce mancare da' aveau niste dulciuri de iti ploua in gura. Drept pentru care am mai vizitat de 2 ori sectiunea de dulciuri. Azi am iesit de la curs ceva mai devreme ca e zi scurta. Adica pe la 2. Drept urmare am profitat de timpul liber si am reusit sa intru in Castelul din Nottingham. Am ramas putin cam dezamagit... Ma asteptam la altceva. Am ajuns acolo si era ditai expozitia de arta contemporana. In traducere niste punctulete de toate culorile aruncate pe o panza... Sau niste dungi colorate trase pe o panza. Cica aia e arta... sa vada Van Gogh, Monet sau Picasso chestia asta s-ar rasuci in mormant. Am niste desene de ale piticilor de la grupa mica. Pe cuvant daca nu ii bat pe astia cu arta contemporana la fund...
Acum sunt in drum spre Milton Keynes. Stau peste noapte la un prieten si dimineata ma duc la bucingham... M-a invitat Regina la un ceai sambata. Ca saptamana viitoare oricum e ziua ei. Sa vad, poate da si o prajitura ceva...



Suma respectelor, Alydor