Paradigma paradoxala

Iaca ca s-a terminat si primul tur de scrutin. Ei bine, de cand au aparut rezultatele alegerilor simt ca am creierul criogenizat. Neuronii pe care (cred ca) ii detin refuza cu incapatanare sa functioneze la capacitate maxima. Sinapsele sunt scurtcicuitate frecvent de aparitiile nebuloase ale sintagmelor paradigmice care au bantuit populatia in ultimile saptamani. Paradoxal, desi am crezut ca am facut o alegere buna, in cele din urma crudul adevar al realitatii m-a trezit la lumina. Cugetand mai in profunzimea situatiei irefutabile in care ma aflam fara voia mea, am realizat ca din strafundurile mirobolante ale eului propriu, izvoraste o necontenita sete de depasire a conditiei umane, o sete ce pledeaza pentru o cunoastere ancestrala a ireconciliabilului intr-un ritm amorf. Prin acea sete de cunoastere s-a produs o dezvoltare a capacitatii umane, la nivel anamorfic, o eruptie bilaterala de sugestionare launtrica a meandrelor ludice a sistemului. Conditia sine-qua-non a primordialitatii existentei mandatelor fondatorii ale stiintei era indeplinita fara drept de apel. De altfel, ea este foarte potrivita cu behaviorismul, producatorul de mesaje si audienta si factorii ce afecteaza acest lucru, care au fost marcati, decenii la rand, de acest model liniar, pe care il localizam in parecenteza procedural organica a comunicării-proces. In acelasi timp, intre punctul de proiectare a eului propriu si identificarea unei alte prezenţe - identificarea celuilalt - se inscrie un amplu registru pe care il delimiteaza mai ales emotia. Este vorba de emotia contagioasa care determina grupurile si societatile sa constate, ca in cultura sunt semne interesante, atragatoare, apoi ca aceste semne sunt chiar utile, intrucat dau nastere unor intrebari, intrebari care isi gasesc raspunsul in comprehesiunea analitica a sistemelor exhausitive. Singura chestie plauzibila care imi strabatea firavul gand al interactiunii interumane era dubla dimensiune a mesajului redundant care incerca sa isi faca loc in psihanaliza imaginii instinctive arhetipale a generalizarii. Functia generativa era transformata de catre elementele constitutive a reprezentarii, stabilitatea fiind un element unificator al sistemului periferic functional concretizat prin elaborarile teoretice analizate. Fiind atata timp sub influentele iredentiste si fiind asaltat in permanenta de dinamica relatiilor comunicarii si a reprezentarilor imaginilor sociale care transcend spre procesele psihosociale, am concluzionat ca o constructie psihica sintetica reuneste elemente intelectuale, afectiva si volitive ducand la un invariant pe baza caruia individul se orienteaza selectiv, reglandu-se preferential, intrand in concordanta cu normele sociale ale dinamizarii subconstientului intr-o succesiune bipolar-valorizatoare. Ce este mai interesant, este faptul ca in permanenta am avut un sentiment dual si contradictoriu prin care mi se releva brusc faptul ca totusi exista un principiu configurator al spiritualitatii poporului prin perspectiva filogenica a fantasmelor si a ireversibilitatii vietii...


In concluzie : romanul tot prost a ramas....



Suma respectelor, Alydor